lab501.ro

Keyboard Wonderland – Part I – În Țara Minunilor Periferice

Scris de: , in categoria: Featured, Periferice, in 12 April, 2022.

2.2. MX, Outemu, Gateron, Kailh, pasta, spaghetti

MX este brandul de la Cherry pentru switchurile lor, dar putem deja să-l considerăm un standard. Când patentul Cherry a expirat, clonele au început să apară. Doar că prin comparație cu Alps și Matias, originalele nu au dispărut de pe piață. Cel puțin nu au dispărut în sensul clasic al cuvântului.

Contactele unui switch sunt în carcase din plastic. Plastic care este injectat în matrițe pentru a-i da forma finală. Din păcate, aceste matrițe au o durată de viață limitată, prin urmare trebuie înlocuite. Numai că la înlocuire există project managers care vin cu idei, cum să îmbunătățim produsul șamd, fiind ghidați de mantra că “dacă ceva nu-i stricat, repară-l până este”. Prin urmare, veți întâlni pe internet multe expresii gen „retooled Cherry MX Blacks” – aceasta se referă la switchuri Cherry MX Black care au fost produse cu matrițele „noi”. Ghilimelele sunt acolo pentru că deja au trecut ani buni de când matrițele au fost schimbate, prin urmare aceste „retooled” sunt normalul de ceva timp. Există „vintage Cherry MX Blacks” care sunt de fapt switchuri vechi Cherry MX Black din tastaturi produse înainte ca matrițele să fie înlocuite și care sunt căutate pentru cât de ușor alunecă la actuare.

Acum, între noi fiind vorba, este o problemă de matriță nouă fiind mai proastă decât cea veche sau acele „vintage blacks” au fost extrase din tastaturi folosite zilnic de secretare timp de decenii și de fapt sunt doar foarte bine „rodate”? Probabil nu vom ști niciodată (ba da, știm, voi reveni ulterior asupra rodajului).

Cert este că în timp clonele MX produse de Gateron și Kailh au ajuns să fie superioare Cherry din anumite puncte de vedere. Și asta pentru că preferința este la putere, nu există switch mai bun decât altul în 2022 decât prin prisma preferințelor personale.

Făcând o paranteză, nu putem afirma că un switch este mai bun decât altul. Există criterii? Da. Putem genera criterii din neant? Cu siguranță. Dar să considerăm următoarele puncte:

– Forța de apăsare mică face un switch mai bun decât altul; fals. Există oameni care preferă switchuri cu arcuri 80g, care pe mine personal m-ar obosi extrem, dar lor le place; alții consideră switchurile cu greutate 45g să fie superioare; nu înseamnă că vreuna din aceste persoane greșește; există switchuri de 62.5g care au fost create ca „switchul superior”, luând în considerație preferințele multor pasionați; cert este că forța arcului este un lucru care ține de preferințele personale, așișderea situației în care cineva preferă să doarmă pe o pernă din spumă poliuretanică cu memorie în detrimentul uneia umplută cu puf de gâscă;
– Un switch silențios este mai bun decât unul zgomotos; fals; există oameni care preferă switchuri clickies, alții preferă switchuri care au upstroke tăcut, și mulți oameni cu preferințe între ele; 95% din zgomotul neplăcut al unei tastaturi este dat de stabilizatoarele insuficient tratate, restul este preferința personală a fiecăruia. Vom reveni mai târziu la subiectul stabilizatoare, pentru că merită un capitol separat;
– Switchul ăsta este „scratchy” deci este nasol; un switch „smooth” este mai bun. Aici – discutabil. Există persoane care preferă feedback de-a lungul cursei de actuare a unui switch. Alții vor să fie cât mai lin; alții preferă tactilitate și feedback la actuare; din nou, preferințele ne conduc.

Trăgând linie, un switch este mai mult decât suma părților componente și depinde foarte mult ce cauți. Momentan există extraordinar de multe opțiuni – aici găsiți reviews pentru multe dintre switchurile MX disponibile pe piață și nu numai.
Din păcate, clonele au penetrație mică a pieței prebuilt. Razer a lucrat cu Kailh care le-a dezvoltat switchurile pe care apoi Razer le-au rebranduit cu firma lor. Gateron se găsesc rar de tot pe tastaturi prebuilt și în general opțiunile pentru tastaturile din comerț sunt mai degrabă în culori – un alt „standard” – decât de producător, care este aproape exclusiv Cherry – cu Gateron, Outemu, Kailh presărate printre. Și personal mi se pare că-i păcat, pentru că preferințele mele se îndreaptă spre Gateron și Kailh care au făcut progrese incredibile cu unele switchuri (de exemplu Gateron Yellow sau Black Inks sau switchurile Kailh Box).

Un tabel orientativ, forțele de actuare pot fi diferite în funcție de producător și la fel și coloristica – de exemplu Halo Clears care au stem alb sunt liniare.

Standardul culorilor – albastru, maro, negru, roșu. Cele patru culori întâlnite ubicuitar când alegi o tastatură care oferă opțiunea switchurilor. Să le disecăm puțin. Dar întâi, să clasificăm switchurile după feedback (cum se simt la tastat):

– Tactile;
– Liniare.

 

Atât. Nimic mai mult. Cel din spate care spune clicky – nu, stai jos.

Switchurile mecanice sunt urmașii direcți ai mașinilor de scris clasice. Prin urmare era și normal să avem și altceva ce ne aduce aminte de ele. Switchurile tactile au un bump la apăsare care perturbă traseul tastei înspre actuare și au scopul de a readuce în prim plan acea experiență de a scrie la o mașină de scris. Tactilitatea aceasta însă diferă în funcție de construcția switchului, de materialele folosite și nu în ultimul rând de arcul folosit. Prin urmare, există switchuri care sunt numite în glumă „scratchy linears” (Cherry MX Brown) datorită acelui bump tactil care este aproape insesizabil până la switchuri cu tactilitate extremă, cu bump rotund și extrem de pronunțat și care este foarte „sus” dpdv al actuării (Zeal Zilents V2, Holy Panda) – pe care, în teorie, poți tasta fără să faci niciodată bottom out complet (apăsarea completă a tastei până la rezistența fizică a butonului).

Switch-uri Holy Panda lubrifiate cu Tribosys 3203. Spre deosebire de majoritatea switch-urilor MX, acestea sunt “Frankenswitches”, alcătuite din stem-ul unui switch Halo (Clear =alb sau True = salmon) și carcasa unui switch Invyr. Parțial din această cauză acestea nu beneficiază delor de procedeul de “filmare”.

Switchurile liniare, prin contrast, au aceeași mișcare din poziția neutră până la bottom out, fără bump tactil. Există liniare cu arc normal, dar și liniare cu arc progresiv, care aduc o aromă aparte unui soi relativ comun de switchuri – arcul progresiv induce un feedback tactil aparte aproape de bottom out, chiar dacă mișcarea switchului este neîntreruptă de vreun bump tactil. Thic Thock Marshmallow switches sunt un exemplu și experiența la tastare justifică numele întru totul – este fix ca și cum ai tasta pe bezele.

Switch-uri Thic Thock Marshmallows lubrifiate cu Krytox 205G00 și filmate cu filme TX galbene așteptând montarea într-un PCB acoperit cu un plate din fibră de carbon.

Acum, revenind la culori: negru și roșu sunt liniare; maro și albastru sunt tactile; culoarea albastră vine și cu un „click” adăugat sunetului switchului, dat de așa numitul „click jacket” (Cherry MX Blue) sau „click bar” (Kailh Box Navy, Box Jade). Click jacket este diferit de click bar prin prisma tehnologiilor diferite care generează sunete diferite – jacket face click doar la apăsare/actuare, click bar face click și la apăsare și la eliberarea butonului, având ca efect colegul care folosește Box Navies să fie evacuat din clădire înaintea celui care folosește Cherry MX Blues, cu o diferență semnificativă de timp dată de recuperarea timpanelor în companie.

Între timp au apărut culori noi, există switchuri galbene, portocalii, bleu, violete, roz, mov, teal șamd. Fiecare are ceva aparte, fiecare are ceva special, fiecare are ceva demn de admirat sau de criticat. Doamnelor și domnilor, trăim vremuri absolut superbe pentru alegerea switchului preferat și apărarea acestuia până în pânzele albe.

Comentarii

Niciun comentariu la: Keyboard Wonderland – Part I – În Țara Minunilor Periferice

Lasa-ne un comentariu: