Partea a 3-a – Metode prin care tastaturile închid un contact la apăsarea unei taste

Capitolul 1 – Membrană

Tastaturile „cu membrană” sau „rubber dome” sunt alcătuite dintr-o suprafață pe care sunt trasate circuitele, care apoi sunt închise prin presiune asupra lor de către partea metalică sau din carbon a domurilor de cauciuc care la rândul lor sunt apăsate de keycaps din plastic. Deoarece dpdv al producției sunt extrem de ieftine și ușor de produs, asta se traduce în prețul lor la raft care este extrem de convenabil. De asemenea, din același motiv sunt relativ rezistente la lichide vărsate pe ele. Se pot demonta foarte ușor și componentele pot fi spălate la chiuvetă (excepție făcând binențeles circuitele integrate), pentru ca apoi la reasamblare produsul să funcționeze relativ ok, dacă nu chiar ca nou.

Una din problemele care rezultă din descrierea modului de actuare de mai sus este că nu poți face litera să apară pe ecran decât dacă faci bottom out al tastei – apeși tasta „până la capăt”. Din păcate, asta în timp poate duce la probleme cu degetele, încheieturile, antebrațele și nu în ultimul rând cu tastatura în sine.

Există tastaturi cu membrană care sunt clasificate de către producători mai sus de entry-level, dar din păcate o analiză obiectivă a funcției pe care tastatura o îndeplinește ne arată că nu este chiar așa. Din cauza feedbackului slab și a modului în care contactele sunt închise pentru a produce litere pe ecran, a scrie cu viteză pe o tastatură cu membrană este extrem de ineficient și neplăcut. De foarte multe ori caracterele se repetă sau sunt sărite chiar dacă mișcarea de tastare a fost identică cu cele precedente.

Problema tactilității în acest caz este una destul de dificilă. De-a lungul timpului domurile din cauciuc își pierd elasticitatea. Componentele de calitate scăzută se rup, stabilizatoarele încep să zdrăngăne și tastatura atât de silențioasă și minunată când a fost scoasă din cutie devine absolut insuportabilă la folosirea zilnică.

Din fericire, prețurile sunt foarte convenabile. Prin urmare când tastatura cu membrană devine prea zgomotoasă sau începe să sară caractere o poți înlocui cu un preț care nici nu sare de 100 de lei.

Din punct de vedere economic are sens să cumperi tastaturi cu membrană timp de 30-40 de ani și tot nu ajungi la prețul uneia mult mai scumpe (care la rândul ei se poate și ea strica). Dar chiar luând în considerație un preț de 100 de lei în medie și o tastatură pe an, după 30-40 de ani vei fi cumpărat 30-40 de tastaturi pentru un total de 3000-4000 lei. La nota de plată finală adăugăm transport (30-40 de drumuri dus-întors până la magazin sau curierul preferat care ajunge între 9 și 17) și o cantitate absolut imposibil de neglijat de deșeuri greu de reciclat.

Există evident excepții, sunt tastaturi care pot fi îngrijite și vor dura. Personal am încă și acum o Microsoft Natural 4000 pe care am curățat-o la sânge și cu utilizarea judicioasă de lubrifiant sună absolut fantastic. Dar în utilizarea zilnică din păcate nu face față, nici la numărul de caractere pe minut (WPM) și nici la un stil de tastat cu bune practici care de fapt îi evidențiază și mai mult problemele inerente construcției.

Construcția este și ea cu dus întors. Menționam Microsoft Natural Keyboard 4000. Ei bine, deși a fost de 4 ori mai scumpă decât o tastatură „normală” la achiziție, când am montat-o la loc mai multe șuruburi se învârteau în gol. Când produsul folosește șuruburi metalice înfipte în plastic, astfel de lucruri se întâmplă.