O altă zi în Paradis – QMK

QMK este un fork de TMK, care este un firmware Open Source pentru controllerele Atmel AVR și Cortex-M. QMK a început așa, dar a evoluat mult dincolo de a acoperi doar câteva tastaturi produse de OLKB și ZSA și Clueboard.

Trecând peste explicațiile care ar acoperi probabil doar introducerea în problemă, QMK este un firmware extrem de personalizabil pentru tastaturile care folosesc controllerele pe care acesta le suportă. Odată cu această personalizare vine și conceptul de „layers”. Practic o tastatură care rulează QMK poate avea până la 32 de layere (16 dacă folosești macro-uri mai complexe).

Ce este un layer? Un layer este o tastatură. Un alt layer dedesubt este aceeași tastatură, dar cu un alt layout, comutarea între layers făcându-se printr-o tasta predefinită (comutare care poate fi temporară, cât apeși acea tastă, sau permanentă, care trebuie anulată comutând la loc pe layerul 0). Un exemplu ar fi așa:

– Layer 0 = cum este tastatura normală;
– Butonul de comutare temporară pe layer 1 este pus în locul tastei caps lock;
– Pe layer 0 ai WASD;
– Pe Layer 1 ai săgețile în aceeași poziție cu WASD;
– Cât timp ții apăsată tasta care era caps lock dar acum este Fn1, WASD sunt săgețile;
– Fain, nu?

Astfel poți avea nenumărate keybindings care pot optimiza modul în care folosești o tastatură, chiar și una care nu are toate tastele prezente, cum ar fi layout-urile 60% sau chiar 40% (5 rânduri x 12 coloane, până la 48 de taste).

Exemplu de layout ortoliniar pe patru layere pentru o tastatură 40%. După cum bine se observă, nu lipsesc tastele F și nici numpad-ul, pe lângă care avem o garnitură serioasă pentru controlul RGB.

QMK și ale sale layers sunt coloana vertebrală a tastaturilor custom și QMK a început să se răspândească de asemenea și printre tastaturile prebuilt (GMMK Pro, unele Keychron, etc). Oferă o flexibilitate incredibilă și un nivel de personalizare mult deasupra oricărui software produs de orice companie de hardware. Și este open source. Și nu trebuie să ruleze în fundal, odată ce ai scris layout-ul cu câte layere dorești pe tastatură, aceasta va rămâne la fel indiferent de computerul la care o conectezi (sau Mac-ul, dacă asta folosești).

Evident totul este limitat la capabilitățile și memoria locală a controllerului folosit; de asemenea, controllerul trebuie să fie suportat de QMK. Există și forks QMK cum ar fi ZMK care este orientat spre tastaturi wireless.
Evident cineva s-a plictisit să tot rescrie firmware-ul tastaturii și așa s-a născut VIA. VIA este un front end pentru QMK și suportă un număr de layere la fel de generos, cu diferența că remaparea tastelor este on the fly și nu necesită rescrierea întregului firmware. VIA nu trebuie să ruleze în background, ci scrie direct în memoria tastaturii. Din păcate, VIA este closed source, dar developerii săi sunt deschiși către sugestii. Tastatura pe care am convertit-o de la membrană la switchuri mecanice rulează QMK și este compatibilă cu VIA și a fost 100% reconstruită acasă, cu piese din comerț.

Există și un fork de QMK numit VIAL care este similar VIA dar este Open Source și care este orientat către tastaturile care folosesc encodere în construcția lor. Da, avem și encodere full programabile, care pot fi configurate pentru mult mai mult decât doar controlul volumului audio.

Iar comunitățile sunt absolut superbe și foarte fericite să ajute utilizatorii noi, cu principiul „nu există întrebări tâmpite”. Vedem cât mai rezistă.

Prin urmare, misterul „mini tastaturilor”, tastaturile „telecomandă” a fost explicat. Cei care le folosesc sunt foarte mulțumiți de ele iar Callum Oakley, un software dev, folosește o tastatură Planck, care are un layout 40% COLEMAK. Articolul său, „48 keys are plenty”, pe care vă invit să-l citiți cu atenție aici, este o introducere simplă în potențialul pe care QMK îl oferă. Ce trebuie să învățăm din asta este că dimensiunile unei tastaturi sunt o preferință, și nimic mai mult sau mai puțin în acest context.