MacroPad

 
Un macropad, în general, depinde foarte mult de software-ul cu care vine. Avem 12 butoane disponibile pentru a le aloca funcțiile dorite – de la pornirea banalului Calculator sau rularea unor aplicații până la macro-uri care implică o multitudine de taste. Unghiul de tastare este agresiv dar până la urmă asta face butoanele accesibile și nu tastăm cuvinte cu ele.

Necesitatea unui macropad dpdv al unui utilizator care are o tastatură full programabilă este discutabilă. Până la urmă de ce am adăuga butoane și am scădea spațiul util disponibil pe birou?

Ei bine, deși folosesc o tastatură full programabilă prin QMK/VIA, am reușit și să văd utilitatea unui macropad. Asta deoarece putem aloca acestuia multiple profiluri, fiecare având 12 taste, obținând astfel un fel de layere. Și acum nu mai avem doar 12 taste, ci 12 înmulțit cu câte layere ne permite software-ul – aici am încercat să testez adăugând profiluri dar am ajuns la 118 și încă îmi mai dădea voie să adaug.

Prin urmare putem spune cu siguranță că nu vom rămâne fără loc de scurtături sau macros. Mutările între layere sunt relativ rapide, și putem face binding la un layer per aplicație (și aici putem folosi și funcția RGB, alocând o anume animație și/sau culoare unui anumit layer). De exemplu, legăm un profil al macropadului de Photoshop, îi dăm culoarea albastră și alocăm shortcuts din Photoshop pe acel layer de Macropad. Când pornim Photoshop, macropadul se albăstrește și acele shortcuts specifice Photoshop sunt disponibile pe macropad.

Switch-urile Mountain sunt plăcute, prelubrifiate, cu un bump tactil plăcut și confortabil, iar macropad-ul este compatibil hot swap cu switch-uri cu cinci pini, prin urmare putem pune pe dânsul cam orice avem prin casă compatibil MX.