Calatorie

 
Ok, v-ati luat portia de tehnica? Bun… pentru ca acum urmeaza partea practica despre care va povesteam la inceput. Cu cateva zile inainte de plecare am trecut in revista toate gadget-urile prezentate mai sus si le-am facut loc in bagaj. Desigur, cei care ati privit cu atentie fotografia de pe prima pagina ati observat ca acolo erau si cateva alte elemente.

Ei bine, nu cred ca trebuie sa explic ce sunt o masca de snorkeling, un tub sau o pereche de aqua-shoes. Elemente vitale pentru aventuri acvatice cat mai placute, desigur. Tot in aceeasi categorie intra si cutitul de scafandru, pe care nu l-am folosit niciodata sub apa dar a fost foarte bun la desfacut nuci de cocos. Bun…ce mai avem acolo? Pastile, spray si pasapoarte…

Pai e destul de simplu… fiind o insula din Oceanul Indian, in Zanzibar nu exista probleme cu febra galbena, prin urmare acest vaccin nu a fost necesar. Am consultat insa un cabinet de epidemiologie inainte sa plecam, unde am facut vaccinul recomandat pentru hepatita A (bun de altfel si la noi in tara) si unde ni s-a prescris tratamentul profilactic al malariei.

Nu am luat Malarone (care pe langa faptul a sunt obscen de scumpe pot avea si destule efecte adverse neplacute) ci pastilele recomandate de medic (Eloquine). Am luat o pastila cu o saptamana inainte de plecare, cate o pastila in fiecare saptamana petrecuta acolo si apoi inca 4 saptamani dupa intoarcerea in tara. Nu am manifestat efecte adverse, in afara de o serie de vise ceva mai vii decat de obicei.

In cazul in care sunteti cu adevarat ipohondrii, puteti face si vacin pentru tetanos, hepatita B si febra tifoida, insa noi ne-am rezumat la cele doua masuri preventive enumerate mai sus. De Ebola sau alte povesti nu se pune problema, cel mai apropiat caz fiind raportat la ~ 7000 Km distanta. Cu alte cuvinte, sa iti faci griji legate de Ebola in Zanzibar este ca si cum infectia ar fi la Londra si tu ti-ai face griji pentru asta cand ai vizita Ulan Bator (Mongolia). Altfel spus, distanta dintre Zanzibar si Sierra Leone este mai mare decat distanta dintre Zanzibar si Bucuresti…

Am luat insa altfel de masuri de precautie impotriva diverselor boli care pot fi transmise de tantari, mai precis spray-ul pe care l-ati vazut in fotografie, precum si pantaloni subtiri dar lungi, respectiv bluze cu maneca lunga.

Ultimul aspect…pasapoartele… care sunt necesare pentru a intra in Tanzania / Zanzibar, dar…doar atat. In sensul ca in urma prieteniei legate intre cele doua popoare pe vremea tovarasului Nicolae Ceausescu, cetatenii romani care viziteaza Tanzania nu au nevoie de viza. Pretty cool, huh?

Pregatiti pana peste cap, cu bagajelele facute (doi rucsaci si un bagaj de cala) am ajuns la aeroportul Otopeni, unde am degustat traditionalul Grolsch de 24 RON alaturi de o ultima tigara.

 
Allview X1 Xtreme

 

Pana in Brussels am zburat cu WizzAir, ca deh…calatorie lunga, reducem cheltuieile unde putem. Odata ajunsi in Brussels, am facut transferul intre cele doua aeroporturi (Charleroi si Zaventem) si am degustat o bere locala, mai ieftina decat in Bucuresti, desigur (~20 RON), ca doar nu eram in Romania…
 
Allview X1 Soul

 
Dupa o scurta pauza in aeroporturile din Brussels, ne-am imbarcat intr-un Boeing 767-300 cu directia Africa!

 
Allview X1 Xtreme

 
Aproximativ 7 ore mai tarziu vedeam pentru prima oara maiestuosul Kilimanjaro…nu si clasica sa cupola de zapada pe care eram obisnuiti sa o vedem in fotografii… O ora si jumatate mai tarziu vedeam cum arata Oceanul Indian de sus si ne pregateam de aterizare.

 
Nikon AW110

 
Imi aduc aminte cand am aterizat prima oara intr-o alta tara… prima oara in Asia… prima oara in America… dar oriunde am fost, indiferent ca am aterizat in Istanbul, Paris, Bangkok, San Francisco sau Honolulu, a existat intotdeuna un numitor comun – infrastructura net superioara tarii noastre… aeroportul urias (chiar si in Bangkok, unde la 40Km de aeroport fermierii inca planteaza orezul desculti in apa pana la genunchi).

Ei bine, nu am putut sa fac poze… sau poate am si uitat sa facem asta privind cu ochii mari lumea din jurul nostru. Aterizasem in Africa, iar “aeroportul” din Zanzibar City, ceva mai mare decat autogara Baneasa, era o simpla cladire impartita in doua. Intrai pe usa, completai formularul de intrare in tara, prezentai zambind pasaportul si treceai de punctul de control. Efectiv in spatele ghiseelor unde aratai pasaportul, intr-o alta camera, vedeai cum bagajele sunt descarcate…manual.

Imbarcarea in microbuz, vizita la exchange (1 USD=1600 TSH, iar cursul este mai bun pentru hartii de 50 sau 100 USD si mai putin bun pentru hartii mai mici) si drumul catre bungalow s-au scurs foarte repede, desi toata tevatura a durat cam o ora… Noi eram prea preocupati de peisaj, de lumea care se desfasura in fata ochilor nostrii.

Si da, eram preocupati si de activarea cartelei Zantel (cateva mii de minute locale si 1.5GB trafic pentru ~6 USD) dar si de Karoume si Angel care ne cantau pentru prima data un cantec pe care aveam sa il auzim de nenumarate ori de-a lungul sederii noastre in Africa… “Jambo Bwana”.

 
Allview X1 Soul

Cand petreci ~20 de ore prin aeroporturi, avioane si transferuri, timpul tinde sa se dilate si ai senzatia ca ai calatorit o vesnicie. Totul dispare insa in ceata in momentul in care ajungi la destinatie, iti lasi bagajele in bungalow (imaginea de mai jos) si vezi peisajul din fata acestuia (imaginea de mai sus).

Dupa mai bine de 20 de ore petrecute pe drumuri, ajunsesem in sfarsit la destinatie – pe o plaja impecabila, intre satele Bwejuu si Paje, pe malul Oceanului Indian.

 
Allview X1 Xtreme