Killing Fields & Tuol Slueng Prison

 
Din pacate, asa cum va spuneam si in introducerea acestui articol, Cambodgia nu inseamna numai temple, elefanti, sau piete incarcate de produse exotice. Pentru ca intre 1975 si 1979, in timpul regimului Khmerilor Rosii, condusi de Pol Pot (Saloth Sâr) aici au fost exterminati sistematic intre 1.5 si 2 milioane de oameni, suspectati a fi inamici ai sistemului. Daca subiectul nu va este familiar, va recomand sa va documentati pe marginea sa, indiferent daca preferati lectura sau vizionarea unui documentar, oricat de brutala si dureroasa ar fi aceasta experienta.

Povestea este de fapt mult mai lunga si mai complicata decat pare la prima vedere, implicand absolut majoritatea puterilor care au dominat secolul 20, intr-un fel sau altul, SUA, Marea Britanie, China, URSS sau Vietnam jucand roluri care s-au schimbat de-a lungul desfasurarii evenimentelor, nu intotdeuna asa cum ne-am astepta. Ce pot sa va spun este ca razboiul a durat de fapt pana in 1989, cand Vietnamul si-a retras trupele din Cambodgia, acestia alungand regimul Khmerilor Rosii in 1979.

Cu toate acestea, datorita suportului extern, o parte din Khmerii Rosii au continuat sa lupte sub forma de insurgenti pana in 1989, acordul oficial de pace de la Paris a fost semnat in 1991, iar pana in 1993 Cambodgia a fost reprezentata in fata Natiunilor Unite de catre reprezentantii khmeri din exil, nu de catre guvernul care conducea tara de facto.

Desigur, masacrul a fost efectuat la scara larga, pe intreaga suprafata a tarii, dar cele mai reprezentative locatii raman si in zilele noastre faimoasele Killing Fields, cel mai mare astfel de centru fiind pozitionat chiar in afara Phnom Penh-ului, respectiv inchisoarea Tuol Slueng, cunoscuta in timpul khmerilor rosii drept inchisoarea S21. Aici au fost intemintati aproximativ 20000 de oameni, dintre care au supravietuit 7 adulti si 5 copii. Adultii au ramas in viata datorita meseriilor care erau utile pentru sistem (mecanic, pictor, etc). Restul prizonierilor fie au murit in timpul interogatoriilor, fie au fost transferati la centrul Choeung EK (Killing Fields), unde au fost executati pe loc prin metode sumare.

De astfel, in cadru acestui centru sunt vizibile si astazi ramasite umane care ies din pamant dupa ploaie, cea mai cutremuratoare scena fiind copacul de care gardienii loveau sugarii, acesta fiind metoda preferata de executie in cazul infantilor. La fel de cutremurator, dar intr-un mod pozitiv, este faptul ca dintre cei 7 adulti care au iesit din Tuol Sleung in 1979, trei sunt in viata si astazi, doi dintre acestia (Bou Meng si Chum Mey) intorcandu-se zilnic la fata locului pentru a povesti vizitatorilor experienta pe care au trait-o acolo.

Am avut onoarea de a petrece cateva minute cu fiecare si pot sa va spun ca o astfel de experienta te schimba pe viata, simplul act de a fi in prezenta supravietuitorilor, chiar in acel loc, fiind pur si simplu coplesitor.

 
His
 

 
Hers