Sarmale in Bali

 
A doua zi ne astepta insa cea mai frumoasa si calda experienta din Bali si poate din toate calatoriile intreprinse de noi in ultimii ani. Vedeti voi, Bali este o insula mare, cu o suprafata de peste 5000 km². Drept urmare, pentru a vizita cel mai bine insula, ideal este sa petreci o perioada in Ubud, care este pozitionat oarecum in centrul insulei, avand astfel posibilitatea sa pornesti in orice directie.

Chiar si asa poti sta chiar si 2-3 ore in masina pana ajungi la cele mai indepartate puncte interesante. Motiv pentru care, insula poate fi explorata in mai multe moduri. Aventurierii care vor sa se descurce singuri, sau au la dispozitie un buget mai redus, opteaza de obicei pentru inchirierea unui scuter, o optiune ieftina si rapida de a te deplasa pe insula.

Cei care vor un plus de confort, un ghid si zero sanse de a vizita o clinica de ortopedie, opteaza de obicei pentru un sofer / ghid local, care asigura transportul catre obiectivele turistice. Desigur, optiunea cea mai buna este sa lucrezi cu un ghid care iti face si traseul, impartind obiectivele turistice pe zile, in functie de zona in care se afla.

Ei bine, asa cum v-am mai povestit, noi petrecem de fiecare data cate 4-5 zile in Bali impreuna cu Kadek, ghidul nostru care intre timp ne-a devenit un bun prieten, pe care de-abia asteptam sa il vedem cand ajungem in Bali. El intreprinde aceasta activitate impreuna cu fratele sau Darwin, majoritatea clientelei lor fiind alcatuita din turisti romani.

De obicei, in momentul in care vizitam impreuna diverse obiective turistice, ziua noastra incepe la 10 dimineata, cand Kadek ne preia de la cazare si se termina in jur de 8, 9 sau chiar 10 seara, cand ajungem din nou la cazare. Si asa cum va puteti inchipui, in majoritatea timpului petrecut impreuna in masina, povestim despre cultura locala, despre obiceiuri si traditii, despre viata de zi cu zi a oamenilor. Evident, nu doar Kadek ne povesteste noua, schimbul de informatii fiind reciproc.

Si chiar daca facem intotdeuna o pauza pe drum pentru pranz, inevitabil vine acel moment al serii, mai ales dupa o tura lunga, in care incepem sa povestim despre mancare, schimbul cultural continuand si in aceasta directie. Astfel, Kadek ne povesteste despre felurile de mancare traditional Balineze, pe care le incercam si noi in fiecare zi, iar noi, cu urechile lungite de foame, ii povestim despre obiceiurile si mancarurile noastre, de Paste, de Craciun si de gratarele nelipsite din meniul nostru.

Si dintre toate felurile de mancare despre care orice roman povesteste cu mandrie prietenilor de peste hotare, cel mai adesea mentionam sarmalele, de care ni se face de altfel o pofta nebuna in periplurile noastre asiatice. Ei bine, i-am povestit lui Kadek despre sarmale in 2023, i-am povestit in 2024, i-au povestit si alti turisti romani, astfel incat anul trecut i-am promis ca in momentul in care vom reveni in Bali vom face sarmale impreuna, Kadek facandu-ne onoarea sa ne invite acasa la familia lui.

Asa a inceput una dintre cele mai nebune aventuri ale noastre, in care am planificat lucrurile cu un an inainte, am vazut ce ingrediente gasim in Bali si ce ingrediente lipsesc si am ajuns la concluzia ca singurele ingrediente pe care trebuie sa le luam cu noi sunt varza murata, foile de dafin si boiaua afumata, pe langa care am luat si un tub de pasta de tomate, dar si ceva cadouri pentru gazde, cum ar fi palinca, visinata si ceva articole de ceramica. Dintre toate aceste articole, logistic vorbind ne-a preocupat doar varza, pentru ca sa duci varza murata din Romania in Bali, via Istanbul, nu este neaparat usor… dar nici imposibil.

Totul a inceput cu o saptamana inainte de plecare, cand am pus varza murata la congelator. Inghetata bocna, aceasta a fost invelita in mai multe straturi de pungi si prosoape si pozitionata strategic in mijlocul bagajului. Si aproximativ 22 de ore dupa ce ieseam pe usa casei noastre in Bucuresti, bagajul cu pricina iesea pe banda de bagaje a aeroportului Ngurah Rai din Bali. Desigur, au mai trecut inca doua ore pana am iesit din aeroport, ne-am cazat in Ubud si am desfacut bagajul, unde, spre surpriza noastra, varza era inca pe jumatate congelata!

Drept urmare, am bagat-o fericiti in congelator si ne-am vazut de piscina, temple si alte activitati recreative, pana in dimineata in care Kadek a venit nerabdator sa ne ia de la cazare. De aici am pornit inspre un supermarket cu produse straine, unde am cumparat carne de vita tocata, carne de porc tocata, bacon, piper, sos de rosii si toate condimentele si ingredientele de care aveam nevoie pentru a face sarmale.

Apoi am ajuns voiosi in Pinjul, satul in care locuiesc Darwin si Kadek impreuna cu parintii lor si am descoperit cu bucurie o bucatarie pozitionata strategic pe terasa, unde ne-am apucat de treaba. Desigur, greul a picat pe umerii Gabrielei, ea fiind responsabila cu reteta si supravegherea tuturor etapelor, insa fiecare a contribuit cu ceva, cu interes, curiozitate si voie buna.

Astfel, eu taiam varza, Gabi calea ceapa si ardeiul gras, ea taia bacon-ul, eu beam zeama de varza cu Darwin si Kadek (o experienta absolut unica, pentru ca nu mi-as fi inchipuit vreodata ca o sa beau zeama de varza in Asia). Ei bine, incet, incet lucrurile au inceput sa prinda contur, iar la capitolul impachetare a sarmalelor a participat toata lumea, atat Kadek si Darwin, cat si Victor si Alexandra, impaturind cel putin o sarma.

Apoi am lasat oala pe foc mic, in grija lui Darwin, in timp ce Kadek ne-a dus sa vizitam lanurile de orez si templul local. Si pana ne-am intors noi, sarmalele erau gata, drept urmare am purces la punerea acestora in farfurie alaturi de ardei iute si smantana. Initial am pus doar doua sarmale in fiecare farfurie, pentru ca nu stiam exact cum se va potrivit sarmaua romaneasca cu papila balineza.

Doua portii extra mai tarziu, pentru fiecare participant la infratirea romano-balineza, plus cateva pahare de palinca si cateva beri, consumate pe un fundal muzaical neaos romanesc, am ajuns la concluzia ca sarmalele sunt foarte bune, gustul delicios fiind universal valabil, indiferent de continent, cultura sau de care parte a Ecuatorului ne aflam. Lasand gluma la o parte, pot spune ca Gabriela si-a dat doctoratul in sarmale in Bali, gatind unele dintre cele mai bune sarmale pe care le-am mancat vreodata.

Iar gazdele noastre au fost si mai incantate decat noi, gustand pentru prima oara dintr-un fel de mancare despre care au auzit zeci de povesti de-a lungul timpului, care s-a dovedit a fi din plin pe placul lor. Per total, am avut o experienta absolut fantastica alaturi de Kadek, Darwin si familia lor si ne-am simtit pe deplin onorati ca am avut ocazia sa gatim sarmale in casa unor buni prieteni din Bali! Si conform discutiilor avute in jurul mesei, cred ca la anul s-ar putea sa facem gulas. Sau, in orice caz, ceva la ceaun!

 
Hers

 
His