Prezentare

Ceea ce observăm la prima vedere la versiunea testată de noi este că textul de pe keycaps abia se vede. Nu avem RGB și de fapt nu avem nici măcar backlight. Atunci de ce este această tastatură considerată un produs flagship și de ce ne dau lacrimile când vedem prețul?

HHKB este un produs premium. Premium în acest caz se aliniază filozofiei japoneze care apreciază minimalismul estetic și funcționalitatea ridicată. Materialele folosite sunt în principal plastic iar tastatura poate fi percepută ca fiind construită ieftin deoarece este ușoară și sună a gol când o ții în mână și-i dai bobârnace în bază. Totodată observăm că tastatura are zero flex, ceea ce ne face să ne gândim de două ori înainte să tragem concluzii premature.

Pe bază observăm un capac mic de plastic care odată îndepărtat ne arată șase mini comutatoare. Acestea sunt folosite pentru schimbarea „hardware” a configurațiilor stocate în memorie. Prin urmare, dacă HHK mode este activat atunci avem acces la un keymap cu două layere, iar când selectăm Win mode avem alt keymap cu două layere. La fel și pentru Mac mode.

O să observăm și o protuberanță pe spatele tastaturii – aici introducem bateriile AA necesare funcționării bluetooth. Personal prefer această protuberanță și posibilitatea de a folosi ubicuitarele baterii AA decât lipsa ei și un acumulator cu litiu (de obicei proprietar) la interior. Din păcate, dacă folosiți acumulatori reîncărcabili AA, tastatura nu-i va încărca când este conectată la PC prin cablu.

Odată ce tastatura ajunge pe birou – totul se schimbă. Acustica nu mai este deloc „a gol” iar protuberanța devine invizibilă. Tastatura stă pe birou ca un tanc și cu siguranță nu va fi mișcată ușor – indiferent dacă vă certați cu cineva pe internet sau vă jucați.

Keycaps sunt construite din PBT gros și au o suprafață ușor rugoasă, care „prinde” degetele la utilizare. Estetica este discretă și fermecătoare și îți dai seama că de fapt nu te uiți la tastatură atunci când tastezi, prin urmare 95% din interacțiune este proprioceptivă și acustică și nu vizuală. Și aici HHKB excelează. Am scris cantități impresionante de text și m-am și jucat și permiteți-mi să vă spun – este bună.

Sunetul este un „thoc” profund și plăcut, caracteristic HHKB în particular și tastaturilor Topre în general. Este foarte fain pentru ureche doar pentru a se estompa în timp și tot ce îți prinde atenția este ceea ce faci la computer. Scris, gaming, browsing – nu contează. Tastatura asta este acolo să îți înlesnească călătoria și nu să-ți sară-n ochi. Sunetul HHKB de asemenea se schimbă de-a lungul timpului datorită membranei din alcătuirea switchului – de la câteva luni până la un an va suna mai profund – și îndrăznim a spune chiar și mai fain decât o face proaspăt ieșită din cutie.

O să observăm și că layout-ul HHKB pare să nu aibă o tastă Ctrl. Este acolo, are eticheta „Control” și este acolo unde ne-am obișnuit să găsim Caps Lock. Și asta deoarece nu avem de fapt nevoie de Caps Lock pe o tastatură cu două taste Shift. Urlatul pe internet nu este politicos.

Unghiurile de scriere măsurate de mine sunt opt grade cu tastatura pe birou, zece grade cu piciorușele în poziția intermediară și treisprezece grade cu ele extinse la maxim. Personal prefer un unghi de șase până la opt grade și nu am extins piciorușele. Acest design este și cel care-i conferă acestei tastaturi profilul acustic caracteristic (pe lângă switchurile Topre) – notați profilul lateral – aceasta nu este o tastatură model “planșă de surf” precum majoritatea prebuilts găsite în comerț.