Củ Chi Tunnels

 
O zona pe care orice pasionat de istorie pur si simplu trebuie sa o viziteze daca se afla in Saigon este complexul Củ Chi Tunnels (tunelurile Củ Chi). Situat in provincia omonima, la cativa zeci de Km de Saigon, complexul este alcatuit din 121 Km de tunele folosite de Viet Cong in timpul razboiului pentru a controla zona, de aici fiind de altfel lansata ofensiva Tết din 1968.

Si daca in cazul primelor muzee vizitate am aflat despre o parte din atrocitatile comise de armatele invadatoare, tunelurile Củ Chi sunt locul unde se vede cel mai bine moneda cu care vietnamezii au raspuns, aici fiind expuse majoritatea tipurilor de capcane folosite in jungla si nu numai in timpul razboiului, armament utilizat de ambele parti, ba chiar si o reconstructie a unui atelier din jungla, unde bombele nedetonate erau transformate in capcane.

Parcul este foarte bine organizat, fiind practic o bucata de jungla, sub care se intinde reteaua de tunele, un poligon unde poti trage cu mai multe arme folosite in razboi (personal am ales mitraliera grea M60), mai multe tabere Viet Cong recreate in jungla, atelierul despre care va povesteam mai sus, o zona in care sunt expuse capcanele, precum si mai multe cladiri de tipul celor construite de Viet Cong in timpul razboiului.

Si trebuie sa va spun ca in momentul in care te plimbi prin jungla si vezi taberele Viet Cong (ghizii sunt imbracati conform perioadei, ba chiar poarta sandalele unghiului Ho, taiate din anvelope uzate), in timp ce in departare se aud armele din poligon, incepi sa intelegi de ce Vietnamul a dat atatea batai de cap invadatorilor de-a lungul ultimului secol.

Si pentru a intra si mai bine in atmosfera, la sfarsitul turului am gustat radacina fiarta de cassava (manioc), principala hrana a gherilelor Viet Cong in acea perioada, am intrat in tunele, ba chiar am urmarit un film de propaganda din anii 60. Ce-i drept, guvernul vietnamez o largit o portiune de 100m din tunele, pentru a putea fi vizitata de turisti – asta puteti vedea in imaginile de mai sus. Tunelele reale, utilizate in timpul razboiului, sunt mult mai mici – eu de exemplu nu as fi avut cum sa incap in ele nici macar taras.

Nu in ultimul rand, pe drumul catre complexul Củ Chi am facut o pauza la un atelier unde persoanele cu dizabilitati (nascute asa datorita contaminarii cu agent Orange, sau persoane schilodite de mine antipersonal) produc o serie de opere de arta specifice zonei, folosind lemn, sidef si coji de oua. De altfel si in tururile din Hanoi am intalnit astfel de ateliere, insa acolo erau vorba doar de magazine de desfacere, nu vedeai intreg procesul tehnologic.

 
His
 

 
Hers