Design si constructie

O sa incepem prin a descrie ce gasim in momentul in care desfacem cutia lui Vaio. Dupa cum discutam mai devreme, in afara de notebook-ul in sine insotit evident de incarcator, primim si dock-ul complet cu cablu de conectare si de un incarcator dedicat. Am primit si doua dintre accesoriile ce pot fi achizitionate separat : un toc de piele naturala negru cat si o geanta dedicata transportului. Ce mi-a placut mult este tocul de piele ce are ca utilitate protejarea suplimentara a notebook-ului in orice situatie si mai mult decat atat ii confera lui Sony Vaio un aer de eleganta.

Notebook-ul este realizat din fibra de carbon, ceea ce ii ofera doua avantaje: greutate scazuta si rezistenta. Ce nu mi-a placut insa este ca desi este un material premium cu finisaj de calitate este un magnet de amprente, la orice utilizare ramanand urme pe zona de palm-rest cat si pe taste. Un pic neplacut, dar pana la urma e un compromis pe care trebuie sa il acceptam pentru ca – sa fim seriosi – este destul de greu sa gasim un material rezistent, usor si care sa nu fie afectat de amprente. Culoarea predominana a lui Vaio Z este negrul, exceptie facand partea din spate ce are o culoare gri deschis. Aspectul general este clasic, Sony renuntand la cilindrul multifunctional ce facea pana acum legatura intre sasiul notebook-ului si ecran.

Pe de o parte aceasta renuntare inseamna o mica pierdere din punct de vedere al aspectului de brand cu care ne-a obisnuit Vaio, dar sincer personal mie imi place. Modelul nou de Vaio Z are noi coordonate de design, coordonate ce ii confera un aspect premium, un aspect elegant ce il recomanda cred eu pentru biroul oricarui om de business care se respecta.

Perifericele integrate, dupa cum pot spune ca deja ne-a obisnuit Vaio, mai ales cu seria de top Z sunt de calitate foarte buna. Tastatura chiclet, pe care Sony stie sa o faca extrem de bine este sincer sa fiu cea mai buna tastatura de notebook de pe care am scris vreodata. Nu numai ca feedback-ul tastelor este foarte bun, cursa acestora fiind scurta pentru a nu obosi utilizatorul in cazul in care acesta are mult text de scris ci si layout-ul care nu necesita niciun timp de acomodare fiind extrem de natural si ergonomic. Evident in caz de lumina ambientala scazuta utilizand un senzor tastele se ilumineaza.

Touchpad-ul este de dimensiuni in ton cu carcasa notebook-ului si are interat un singur buton cu functie dubla (click dreapta si stanga) intre care e integrat cititor de amprente. Ce mi-a placut foarte mult este ca pe suprafata de lucru a touch-pad-ului avem o suprafata cu o textura de tip fagure ce ajuta la separatia suprafetei de lucru de palmrest cat si o utilitate functionala, senzorii fiind instalati in fiecare filament al acestuia. Rezultatul este excelent din nou Sony reusind sa se depaseasca pe sine insusi reusind inca o data sa ma impresioneze. Nu vreau sa ma repet insa nu am cum: este cel mai bun touchpad de notebook pe care am lucrat!

Dar cu nu exista lucru perfect trebuie sa mentionez unul dintre principalele dezavantaje ale notebook-ului de la SONY este partea de sunet. Spun asta pentru ca performantele celor doua difuzoare stereo sunt extrem de slabe, atat de slabe incat unele smartphone-uri se aud mai bine. Nu avem nici pe departe volum suficient si mai mult decat atat sunetul este distorsionat la un nivel incat daca incerci sa asculti un dialog inregistrat sunt toate sansele sa nu intelegi mai nimic.

Nu imi dau seama cum a “reusit” SONY, companie cu un nume in industria audio, un sistem audio atat de prost, si chiar pe cel mai de top produs din seria de notebook-uri. Mai mult decat atat problema este persistenta de la modelul anterior, putand observa chiar o regresie din acest punct de vedere in notebook-ul din testul de astazi.