lab501.ro

Review – Samsung Galaxy S10

Scris de: , in categoria: Featured, Smartphone, in 7 March, 2019.

Kebab, donner, durum, iskender, shaorma

 
Ehehei, dragii monstrului, credeati ca ati scapat? Nu… nici vorba… monstrul culinar se intoarce, chiar daca, de aceasta data nu mai gateste el cu mana lui ceea ce veti vedea in imaginile de mai jos. Nu, astazi nu vom folosi smartphone-ul ca un pretext de a va impartasi o reteta. Astazi vom folosi smartphone-ul si ale sale calitati fotografice pentru a discuta putin despre originile, variatiile si rubedeniile unui fel de mancare foarte popular in tara noastra, mai precis shaorma.

Si vom face asta cu ajutorul unui durum turcesc, facut in Romania, dar ca la mama lui acasa, care are prea putine in comun cu preparatul pe care il consumam noi cu pasiune. Pana sa va explic despre ce este vorba, trebuie sa discutam mai intai despre shaorma si despre cele trei intrebari importante… Unde, cum si cand.

Ei bine, dragilor, la inceput a fost kebab-ul. Bine, nu in general, dar raportat la subiectul nostru de astazi, afirmatia de mai devreme este perfect adevarata. Vedeti voi, din cele mai vechi timpuri, omul a consumat carne. Momentul in care a inceput sa proceseze termic aceasta carne este foarte important pentru evolutia noastra, fiind practic una dintre trasaturile care ne-au permis sa evoluam.

Desi aceasta preparare termica a fost diversificata de-a lungul timpului, una dintre primele sale forme – prajirea bucatilor de carne deasupra focului sau a jarului – este populara si in zilele noastre si are, evident, legatura cu subiectul de azi. Pentru ca inainte de gratar, disc, tigaie si orice alt obiect metalic, bucatile de carne erau sustinute deasupra focului fiind infipte pe niste bete. Metoda este utilizata si in zilele noastre, vedeti faimoasele frigarui, deoarece prezinta o serie de avantaje, cum ar fi viteza si simplitatea prepararii, controlul asupra stadiului de patrundere, respectiv avantajul de a fi practica indiferent de zona, adica si acolo unde lemnul nu creste din belsug.

Aceasta metoda este utilizata din cele mai vechi timpuri, existand chiar si vestigii istorice in acest sens (suportii de frigarui vechi de aproximativ 3700 de ani descoperiti in asezarea minoana Akrotiri – Santorini in zilele noastre), respectiv mentiuni in Iliada lui Homer sau in Mahabharata. Ei bine, una dintre zonele unde lemnul nu este intotdeuna o materie prima des intalnita este Orientul Mijlociu, unde aceasta forma de a prepara carnea se numea kebab. Desigur, sursele nu pot sa ofere o origine exacta a acestei denumiri, anumiti istorici indicand radacini in limba Akkadienilor (kababu), altele Aramaica veche (kbaba). Cert este ca sensul este acelasi – carne prajita, arsa, preparata pe carbuni.
 

 
Ei bine, stim cu totii cum arata kebab-ul in zilele noastre – in fond, lucrurile bune rezista testului timpului. Cert este ca feluri indragite in intreaga lume, cum ar fi kebab, satay (Asia), chuanr (China), sau souvlaki (Grecia) au origini similare (da, chiar si India, China si Asia de Sud-Est sunt tributare influentelor arabe) si sunt consumate in toate partile globului (am servit o versiune locala in Tanzania, de exemplu).

Aveau sa treaca mii de ani pana cand au fost atestate primele tepuse incarcate cu miel, vita sau pui, care se roteau deasupra unui foc de lemne, similar unui protap. Aceasta minunatie se numea Cag Kebab si era populara in Imperiul Otoman, in secolul 17. Apoi…originile sunt disputate. Unele surse ne spun ca ideea i-ar fi venit lui Iskender Efendi in 1850, in orasul Bursa, altele atesta prepararea in acest fel in Kastamonu, de catre Hamdi Usta, cert este ca undeva pe la mijlocul secolului al 18-lea, undeva in Imperiul Otoman, pe teritoriul Turciei de astazi, cineva s-a gandit ca ar fi mult mai practic sa pozitioneze tepusa vertical, construind un recipient din plasa metalica in paralel cu aceasta pentru a sustine carbunii incinsi.

Acest fel de mancarea primea denumirea Doner Kebab, de la doner ( a roti, a invarti) si kebab (carne prajita). Grecescul “gyros”, arabescul “shawarma” sau mexicanul “taco al pastor” isi au originea, sau inspiratia, in doner-ul turcesc de acum aproape 200 de ani. Ei bine, carnea preparata in acest fel, putea fi servita pe farfurie, sau invelita in ceva, pentru a putea fi mancata rapid, fara a fi necesara prezenta tacamurilor.

 

 

Si nu o sa va vina sa credeti, dar o alta caracteristica a zonelor mai secetoase este tipul de paine pe care noi il denumim lipie, prezent din Grecia si Turcia si pana in Levant, India, China… sau Oltenia, unde azima este in continuare un deliciu. Avand o asemenea resursa la indemana, bravii bucatari turci s-au gandit ca doner-ul ar putea fi consumat feliat subtire, asezonat cu ceapa, sumac, patrunjel si alte mirodenii si invelit comod in lipie, astfel incat poate fi mancat oricand, oriunde.

Pastrand traditia morfologica de pana acum, acest fel de mancare a fost denumit durum, de la turcescul “a rula”. Evident, pe masura ce anii au trecut, si-au facut aparitia diverse sortimente, in functie de zona si de gusturile populatiei locuitoare. Astfel, iskender-ul, care este servit si in cateva locatii din Bucuresti, este un fel de mancare alcatuit din fasii subtiri de doner kebab, pozitionate pe o lipie (fara ca aceasta sa fie rulata) si acoperite cu sos tomat (deobicei picant) si un amestec de iaurt si unt. Se serveste la farfurie si poate satura chiar si cei mai gurmanzi pasionati. “Kebapci Iskender” este marca inregistrata a familiei Iskenderoglu, care are in continuare in proprietate restaurantul din Bursa unde Iskender Efendi realiza printre primele tentative de doner kebab, in urma cu 170 de ani.

Doner kebab-ul a fost popularizat in Germania incepand cu anii 70, ajungand un fel de mancare la fel de popular precum specialitatile locale. Evident, compozitia, sosurile, topping-urile, s.a.m.d. au fost adaptate dupa gusturile nativilor. Acelasi lucru este valabil din Levant si pana in Romania sau India, unde diverse forme de shawarma sau shaorma sunt servite dupa gustul localnicilor, cu condimente specifice.

In lumea araba, de exemplu, predominanta este carnea, condimentele locale si cateva cruditati, in anumite zone din Turcia, Austria sau Germania se utilizeaza chiar si branza in compozitie, in timp ce romanii se pot mandri cu faptul ca shaorma locala contine cartofi prajiti, ceva rar intalnit in afara tarii noastre. Cert este ca exista versiuni pentru toate gusturile, cu carne intreaga sau tocata, cu sau fara sosuri, cu miel, vita sau pui, respectiv porc (Grecia, Mexic, India), cu diverse condimente, sub diverse denumiri.

 

 
Ei bine, cred ca oricine locuieste sau a trecut macar odata prin Bucuresti stie ca niciodata nu esti prea departe de o shaormerie, dar mai mult decat atat, poti gasi shaorma pentru orice gusturi sau buzunare. Desigur, fiecare are o shaormerie preferata, fiecare a incercat pe ici, pe colo, insa eu personal sunt putin mai pretentios. Lanturile comerciale nu ma pasioneaza si nici noile curente hipsteresti din domeniu, iar dintre batranii dinozauri as spune ca Geninul nu ma mai atrage, Iskenderul de pe Mihai Bravu nu a fost niciodata pe gustul meu, iar din pacate, Bingol-ul din Crangasi s-a inchis in urma cu cativa ani.

Personal, daca am chef de un gust unic, dau o fuga pe La Haleala, shaorma excelenta de aici fiind rezultatul unor ani de experiemente si imbinari de arome din toate colturile lumii, care au ca efect un gust cu adevarat special. Pe de alta parte, daca vreau ceva traditional, dar cu un gust excelent, merg pe mana celor de la A La Turca, unde m-au purtat pasii si astazi, in timp ce realizam fotografiile pentru acest articol. Acestia sunt celalalt “monstru sacru” al shaormei agreat de mine, poate si pentru ca totul, de la lipie si pana la ayran, este facut in-house, iar micutul restaurant serveste si un kebab de vis, alaturi de o lipie gigantica si un platou cu humus, labneh, muhammara si tabbouleh.

Desigur, si aici gasim sosuri (5 la numar), respectiv diverse verdeturi si condimente, aruncate din belsug in lipie, alaturi de carnea de pui sau de mix-ul de vita si oaie si nelipsitii cartofi prajiti. Astazi insa… maestrul era bine dispus, asa ca m-a intrebat… iti fac eu o shaorma… asa cum trebuie? Evident, am raspuns afirmativ si cateva secunde mai tarziu vita si oaia se amestecau cu ceapa, sumak, ardei iute, patrunjel si alte cateva verdeturi si condimente pe care nu le pot divulga.

Fara sosuri, fara cartofi prajiti, doar carne si cateva arome bine alese, invelite intr-o lipie proaspat coapta in cuptorul cu usa inegrita de timp. Rezultatul m-a dus cu gandul inapoi in timp, in micul bazar localnic din Istanbul (nu nebuniile turistice), pe unde umblam in urma cu 12-13 ani cautand un durum ca la el acasa. Si la fel ca si atunci, am gustat sute de ani de istorie si pasiune pentru traditie, am simtit fiecare condiment care potenta aroma carnii, in loc sa o acopere, m-am bucurat de textura si de avalansa de arome care imi incantau papilele si am ramas uluit inca odata in fata unui fel de mancare atat de simplu, dar care poate aduce atata bucurie…

 

Comentarii

14 comentarii la: Review – Samsung Galaxy S10

  1. Ionut a scris pe:

    Aloooo… monstruleeee, un disclaimer ceva se poate? Dupa ce am ajuns la pagina cu shaorma am ramas in soc. Imi vine sa ma dau cu capul de birou !!!

    Si da, fain review, fain telefon

  2. TARCAU DRAGOS a scris pe:

    Aoleuu, mosulee! Ce ma fac ca pe aici nu am de unde sa-mi iau!? :D :'(
    Si lasand gluma de o parte, e normal sa apara cartofii prajiti ca profitul trebuie sa fie mai mare.

  3. Monstru Post author a scris pe:

    Simplu… Iti faci! Exista retete se bait-uri pe net :D

    Legat de cartofi, asa este, exista si aspectul profit. Dar trebuie sa recunoastem… Ne si plac :D

  4. zava a scris pe:

    Neașteptat review, la atât de puțin timp de la lansare.
    O sugestie : e atât de ușor de implementat niște diacritice, și cu atât de mare impact în privința receptării textului…

  5. J.Nicolae a scris pe:

    Frumos review, pacat de pretul acestui telefon, dar tinand cont ca S9 a avut cea mai mare devalorizare dintre toate telefoanele din serial S, presupun ca si in cazul lui S10 va fii la fel. Nu de alta dar la fel ca APPLE si SAMSUNG au un pret piperat!
    Pacat si de unele functii precum wireless power share care dupa parerea mea va fii foarte putin utilizata.
    Eu personal indrum persoanele sa cumpere acum modelul din anul anterior pentru un pret corect.
    Sa nu uitam ca S10 are un cost de producere de ~400 dolari, diferenta e numele si softul… oare merita inca ~600 de dolari…

    @zava fara suparare dar nu cred ca este o idee buna sa pierzi timp cu adaugare de diacritice, mai ales ca vorbin de internet unde pe cat posibil se evita adaugarea lor.

  6. Greuceanu a scris pe:

    @Monstru
    Nu am S10,dar am noul One UI pe Note8.
    Pentru afișarea procentajului bateriei,intră în meniul “Notificări”,accesează submeniul “Bară de stare” și acolo vei găsi și opțiunea “Afișare procentaj baterie”.

    S10 este o bijuterie din orice punct de vedere,ție sigur ți s-ar potrivi S10 Plus,poate pui mâna și pe el pentru a vedea diferențele față de S10 clasic.
    Super telefon,super review! :D

  7. J.Nicolae a scris pe:

    P.S.
    Ar fii indicat ca in tabelul de la display sa avem si o valoare maxima (vorbim de un dinamic AMOLED). Mai ales ca ati specificat ca la soare “nivelul de alb poate atinge valori de aproximativ 800 cd/m2”.

  8. Monstru Post author a scris pe:

    zava – am incercat sa publicam review-ul concomitent cu lansarea locala, care a avut loc aseara, asa mi se pare normal. Un mare merit aici il au si cei de la Samsung, care s-au miscat foarte bine cu sample-urile la aceasta lansare. Legat de diacritice, este una dintre micile “excentricitati” pe care ni le permitem. O viata intreaga am scris pe PC fara si ne-am obisnuit asa, cam greu sa ne schimbam obiceiurile dupa ~24-25 de ani de butonat, in cazul meu.

    J Nicolae – din pacate toti producatorii mari (Samsung, Huawei, Apple) s-au aliniat acestui trend si noile varfuri de gama au preturi mult disproportionate din punctul meu de vedere. Problema este ca … oamenii cumpara, motiv pentru care aceasta strategie va functiona mult timp de acum inainte. Din fericire, momentan Xiaomi si OnePlus inca nu s-au aliniat complet acestei strategii.

    Legat de valoarea maxima, ar trebui sa facem aceasta masuratoare pentru toate telefoanele, ceea ce uneori pur si simplu nu este posibil.

    Greuceanu – multumesc pentru pont, am gasit setarea! S10+ pastreaza avantajele lui S10 si este mai mare, insa tot este prea subtire si finut pentru mine. Ceea ce pot afirma si despre Note 9-le din dotare… Ultimul telefon care a avut formatul dorit de mine a fost Mate 9 de la Huawei, motiv pentru care si acum il folosesc pe post de telefon principal.

  9. Greuceanu a scris pe:

    @J.Nicolae
    Costul de producție de 400 de dolari înseamnă exclusiv prețul componentelor hardware,cam atât.
    Diferența nu este softul și numele,o astfel de abordare este superficială.
    Diferența se compune din toate celelalte costuri unde intră softul cu toate componentele lui respectiv softul în sine și patentele și licențele plătite către terți, toate cheltuielile salariale,de R&D(cercetare&dezvoltare),promovare(marketing),cu energia electrică, chirii și multe altele.
    Sunt de acord că prețul final este foarte mare pentru cumpărătorul de rând,dar totuși este un produs premium care nu se adresează neapărat masei largi de cumpărători.
    Xiaomi și OnePlus nu s-au alăturat încă acestei strategii cum spune Monstru,pentru că nu au deocamdată nici jumătate din cheltuielile totale ale Samsung sau Apple. Când se vor extinde la nivel global așa cum au făcut-o cei de la Samsung sau Apple sau mai nou Huawei,vom discuta de cu totul alte prețuri în cazul lor. Deocamdată își permit să facă dumping,dar nu vor reuși în viitor să mențină aceste niveluri de prețuri.

  10. Monstru Post author a scris pe:

    Greuceanu – marginea de profit este totusi mai mult decat sanatoasa :)

  11. Greuceanu a scris pe:

    Probabil că marja este sănătoasă la S10,dar Samsung are multiple modele în afara lui S10 unde marja de profir e subțire,deloc sănătoasă.
    Ori ei fac politica de prețuri per ansamblu,iar cheltuielile lor sunt nemăsurat mai mari decât își închipue majoritatea cititorilor când văd prețul final al uni produs cum este S10.

  12. Monstru Post author a scris pe:

    Discutam despre doua lucruri diferite. In cazul oricarui producator exista costuri de R&D, marketing, s.a.m.d. Asta nu inseamna ca un telefon ar trebui sa coste 1000-1500-2000 Euro. Aici nu mai este vorba despre acoperit marja, este vorba despre o strategie patentata de Apple, care suna foarte simplu “nu e porost cine cere, e prost cine da”. Faptul ca exista costuri nu poate fi pus la indoiala de nimeni. La fel cum nu putem pune la indoiala cresterea nejustificata de pret la varfuri de gama in ulrimii 2 ani, indiferent daca discutam despre telefoane, placi video sau procesoare…

  13. J.Nicolae a scris pe:

    Concret si la subiect @Monstru, nu stiu cati cred ca 600 de dolari sunt costurile pentru marketing, software… si R&D.
    Mai ales ca R&D se face pentru toate (sau o mare parte ) telefoanele de la o firma nu dor pentru unul, toate beneficiaza intro anumita masura.
    Marketing la fel, software la fel.
    Da daca S10 era cu adevarat revoluionar si unicat, de la software la hardware, atunci da. Dar:
    Softul ca la S9 (exceptand mici functii WIFI charging).
    Hardware: chipsetul nu e refacut de la zero, bateriile nu sunt ceva nou, camerele la fel si tot asa …
    Si tot asa.
    Vezi ce repede se devalorizeaza un telefon si poti sa iti faci o idee clara.
    Dar cat timp se cumpara, pretul ramane sau chiar creste.

  14. Greuceanu a scris pe:

    @Monstru
    Hai sa fim serioși,nu se compară cheltuielile de marketing ale lui Samsung sau Apple cu cele ale Nokia sau Xiaomi,ar fi o glumă să susținem așa ceva.Rețeaua globală dezvoltată de Samsung,Apple și mai nou de Huawei are costuri care justifică mare parte a prețurilor finale ale vârfurilor de gamă,așa cum sunt ele de mari.
    Aici nu prea suntem de acord,respectiv cât de justificate sunt sau nu prețurile flagshipurilor actualilor lideri de pe piața smartphone,respectiv Samsung, Apple,Huawei,ale căror flagshipuri costă toate fără excepție peste 4 000 lei
    Concluzionând,ideea este nu că există costuri,ci faptul că acestea, în cazul Samsung în speța de față, sunt inimaginabil mai mari decât ale majorității clare a producătorilor de smartfoane.
    Nu are legătură cu ceea ce vorbește @J.Nicolae,care este evident că nu cunoaște prea bine din ce se compun acele costuri.
    Evident că și mie mi se par foarte mari prețurile navelor amiral ale Samsung Apple sau Huawei,dar asta nu înseamnă ca sunt nejustificate.Dovadă Huawei care până acum un an sau doi avea prețuri mult mai mici,dar odată cu extinderea globală prețurile finale au ajuns la nivelul Apple sau Samsung,ba aș spune că le și depășesc pe acelea ale acestora.

Lasa-ne un comentariu: