Netgear ReadyNAS 526X

 
Incepand cu ~1996 am utilizat hard-disk-uri de 640MB, 1.2GB, respectiv 6.4GB. Si trebuie sa recunosc – Quantum Fireball-ul de 6.4GB mi se parea absolut urias la vremea aceea, o realizare absoluta a tehnicii, un upgrade care mi-ar fi asigurat linistea sufleteasca ani de zile. Si in conditiile in care inceputul anilor 2000 a fost era unitatilor de inscriptionat discuri, indiferent daca discutam despre CD-uri, in prima faza si ulterior de DVD-uri, lucrurile pareau sa ramana asa multa vreme.

In fond, in mai putin de zece ani de zile trecusem de la 640 MB la o capacitate de 10 ori mai mare, iar faptul ca jocurile incepusera sa ocupe 100-200MB (Worms 2) sau chiar si cateva sute de MB (Need For Speed Hot Pursuit 2) fata de clasicele Warcraft, Doom sau Mortal Kombat care incapeau pe cateva diskete de 1.44″ nu mi se parea un capat de tara.

La inceput nu exista Steam, nu existau free to play-uri on-line si in principiu nici nu prea exista on-line, cel putin nu pentru romanul de rand. Iar dial-up-ul nu a schimbat prea mult acest lucru, in conditiile in care asteptai infrigurat 5 minute sa se incarce un fisier ceva mai mare. Chiar si cand aplicatii de file-sharing ca Napster si-au facut aparitia si viteza abonamentelor de internet a crescut, tot nu simteai foarte acut problema. Dura cateva zile sa descarci o discografie (hei…discutam despre vremurile in care acest lucru nu era reglementat legal, ok?), pe care apoi o “ardeai” pe CD cu Nero Burning Rom si cam asta era.

Si nici aparitia primelor aparate foto digitale nu a avut un impact masiv – la o rezolutie de 2.1MP aveai loc din plin pe un CD pentru oricate fotografii iti doreai. Si, de fapt, asta era una dintre diferentele majore pe care mi le amintesc fata de zilele noastre. Vedeti voi, spatiul era oarecum limitat, dar discurile au ajuns la un moment dat destul de accesibile si era cat se poate de firesc sa pastrezi informatiile pe CD-uri, in clasicele turnuri de plastic.

Cu toate acestea, prin 2004, cand reusisem sa pun bani deoparte pentru un HDD de 40GB, dupa 1-2 luni de munca, internetul de mare viteza ajunsese deja in cartiere… prin urmare magnificul, gloriosul si giganticul Maxtor de 40GB a fost umplut in 3 zile, gratie unui provider de internet denumit C-Zone. Desigur, nu imi amintesc cronologia exacta.

Cert este ca discutam deja de MB/s, la capitolul viteza de internet, filmele aveau minim 700MB, discografia Iron Maiden nu mai incapea pe un singur CD si colac peste pupaza aveam aparate de 4 sau 6MP. Iar noi inscriptionam DVD-uri, pastrate cu sfintenie, categorisite in functie de continut.

Si vedeti voi… asa inapoiati cum era cu totii pe vremea aceea, daca ar fi aparut un virus de tipul WannaCry, majoritatea dintre noi le-am fi ras fix in nas atacatorilor care ar fi cerut recompensa pentru datele noastre. Care date, mai baieti? Ca am un hard-disk de 40GB pe care lucrez si 200 de DVD-uri pe care stochez date. Recompensa pentru ce? Sistemul de operare? Ha, ha, ha!

Ei bine, cresterea capacitatii de stocare in ultimii ani, concomitent cu scaderea pretului per GB a avut ca efect schimbarea obiceiurilor de consum. Desigur, o mare parte din vina pentru acest lucru o poarta si aparitia serviciilor de streaming pentru continut video si audio. De ce spun asta? Pentru ca toti avem fotografii din vacanta sau diverse materiale pe care le folosim la lucru pe HDD. Dar, in general, pentru majoritatea utilizatorilor, un HDD de 4-6TB este mai mult decat suficient pentru a stoca amintirile ultimilor 10 ani, alaturi de materialele pe care le folosim la lucru. Pentru ca filme sau seriale urmarim pe Netflix, sau alte platforme similare, iar pentru muzica avem YouTube, Google Music sau alte servicii de acest gen.

Nevoia de a muta continutul pe discuri a scazut considerabil, iar majoritatea utilizatorilor nici nu mai au unitati optice in PC. Prin urmare, in aceste conditii un atac de tipul ransomware poate avea efecte devastatoare, mai ales daca discutam despre amintirile din ultimii 5-10 ani. Si daca nu avem incredere in servicii de tip cloud, pentru a ne stoca si proteja datele, o astfel de catastrofa poate fi preintampinata cat se poate de simplu – back-up pe o unitate proprie. Mai precis un NAS.

Ei bine, despre NAS-uri pentru utilizatorul casnic, care isi doreste un simplu back-up si poate ceva streaming pe televizorul din sufragerie, o sa va povesteasca in curand colegul meu Matei. Mie imi revine astazi sarcina de a testa un produs dedicat celeilalte categorii de utilizatori – creatorii de continut care lucreaza cu cantitati mari de date si au nevoie de o solutie de back-up mai incapatoare, cu optiuni avansate. Iar pentru ei, astazi aruncam o privire asupra unui NAS de la Netgear, pe numele sau Netgear ReadyNAS 526X.