Orientarea pe insula

Daca v-am povestit in mare despre cele doua sezoane, acum vreau sa va povestesc cum este impartita insula, in linii mari, pentru a va orienta mai bine in poveste. “Portul” – daca ii putem spune asa – se afla in partea de Sud a insulei, in timp ce in partea de Nord se afla Puka Beach – o plaja superba cu un nisip mai galben si mai putin fin comparat cu cel al plajei White Beach. Apa este superba si aici, multe barci, dar putine zone la umbra carora sa te adapostesti.

Spre partea de Nord se afla un resort privat superb si destul de retras fata de restul insulei, cu vedere exclusiva spre plaja si mai apoi, apa. Fiind un resort privat, doar acolo am putut vedea sezlonguri si umbrelute pe nisip, restul plajelor supunandu-se noilor reglementari (sezlongurile si umbrelutele nu sunt permise). Maiestuozitatea complexului ne-a sedus pe toti pret de cateva minute, desprins parca dintr-un film. Si uite asa, inimile romanilor s-au alaturat inimilor filipinezilor in ritmul natural al valurilor, admirand in tacere o compozitie sublima ce imbina mana Creatorului cu cea a omului. Ca sa intelegeti mai bine contextul, cand l-am descoperit, noi navigam cu paraw-ul (o barca traditionala zonei). Nu avem poze din timpul plimbarii, prioritatea fiind sa ramanem ancorati bine cu mainile in plasa paraw-ului. Avem, in schimb, o amintire pe retina, stocata undeva in creier si un link de pe Booking daca vreti si voi sa visati cateva minute. Boracay-ul nu duce lipsa de resorturi exclusiviste, inclusiv in partea centrala a insulei sunt cateva impresionante, ce au si terenuri de golf in componenta.

Partea de Vest a insulei este foarte diversificata, ea ofera de la nenumarate tarabe si terase, la centre de scuba-diving, cluburi unde astepti la coada jumatate de seara sa intri, saloane de masaj, baruri dar si felurite cazari. Pe partea asta a insulei viata de noapte este aproape nelipsita, zilnic, indiferent de ziua saptamanii. Plaja, celebra White Beach, se intinde pe majoritatea lungimii insulei cu al ei nisip extraordinar de fin si de alb, fiind impartita in 3 zone denumite Station 1, 2 si 3. Cand vantul bate pe partea asta, activitatile pe apa au plecarea de aici iar partea de Est a insulei este cam pustie. Noi, avand cazarea pe partea de Est, am avut senzatia ca nu prea exista viata pe partea noastra pana pe 17 Mai.

Odata ce vantul si-a schimbat directia, majoritatea activitatilor pe apa s-au mutat pe partea de Est. Nici o schimbare majora in rest, vreme buna pentru plaja si pentru scuba-diving sau excursii pe apa. Mare mirarea noastra intr-o dimineata cand am vazut atat de multi oameni si masinute pana aproape de locul unde eram cazati.

Partea de Est are farmecul ei aparte, chiar si atunci cand pe strazile ei rasuna doar copii, cateii (cei mai adorabili ever) care mai latra de control sau cocosii care canta pe la 12-1 a.m. Pentru noi a fost alegerea perfecta, seara mergeam la “distractie” pe White Beach si ne intorceam la stele si liniste. Daca astepti momentul potrivit, poti sa prinzi fragmente din tranzitia partii de Est – cum pescarii se intorc cu barcile cand ceasul bate spre 17:00 si ofera captura unui nene pe scuter (gata sa o livreze) si-si aprind apoi o tigara, in tihna, la umbra unui copac maret vecin cu apa; cum cainii se retrag din ce in ce mai mult spre partea de nord pe masura ce traficul se intensifica; cum barurile pe plaja incep sa se deschida si incepi sa vezi din ce in ce mai multe fete zambitoare; cum fumul unui foc controlat urca spre cer si stii din apa ca Tanti de la colt a dat drumul la gratar. Aici am vazut cele mai superbe barci, dar si unul din cele mai practice poduri modulare mobile tranzitate de furnicarul speciei noastre odata ce se anunta mutarea ambarcatiunilor, oficial.

In alte cuvinte, nu ai cum sa alegi o parte sau alta a insulei, fiecare zi este unica si are farmecul ei. Incepand de la rasarit si pana la apus si tot ce se intampla intre cele doua. Mintea intelege parca mai bine conceptul de “irepetabil” prin faptul ca nu vezi si nu traiesti acelasi lucru de doua ori, nu ai cum sa te plictisesti acolo. Partea de reflux este si ea o poveste in sine si ce e interesant ca nici localnicii nu stiu exact pe ce parte a insulei va avea loc – pe Est sau pe Vest? Pe Vest, refluxul e ceva mai romantic (cum suna o baie in apa la apus?), in timp ce pe Est e mai pragmatic – pescarii verifica baltile de fapturi marine (nu mi-e clar ce anume) ramase in albie, altii isi repara sau vopsesc barcile, iar unii ies cu cainii la plimbare si arunca bete pe care acestia le aduc inapoi cu veselie.

Din nou, indiferent pe ce parte a insulei te afli, ai parte de ceva mai multa briza, insa in momentul in care mergi pe jos si ajungi prin partea de mijloc a insulei, te cam sufoci fie ca e zi sau seara. Din fericire, am gasit si localul perfect de unde se poate lucra astfel incat sa te bucuri de un suc proaspat sau un cocktail, de briza (rar de gasit cateodata, mai ales pe la pranz) si de o priveliste minunata. Localului se numeste Jammers – cum vii de pe strada cu D-mall spre plaja White Beach, este in drepta, cel cu leagane.