Introducere

 
Anul era 1997… acasa aveam un Pentium I tactat la 100MHz, secondat de 8 MB EDO RAM, un HDD Matrox de cateva sute de MB si o placa grafica 2D produsa de S3 Graphics, care vazuse deja sute de ore de Warcraft, DOOM, Duke Nukem 3D, Mortal Kombat sau Quake. PC-ul se misca bine, cu exceptia faptului ca mi-ar mai fi trebuit inca 8MB de RAM pentru a rula Warcraft 2 fara artificii prin autoexec.bat sau config.sys. Cu toate acestea, aveam Sound Blaster, aveam CD-ROM, ba chiar si o imprimanta Cannon… un set-up de vis pentru tinerii acelor zile.

Ei bine, intr-o zi mohorata de Decembrie, intram intr-unul din laboratoarele Liceului de Informatica (actualul Tudor Vianu), unde gaseam mai multi elevi inghesuiti in fata calculatoarelor decat de obicei… Mirat de pasiunea subita pentru programare, imi croiam loc prin multime catre cel mai apropiat monitor, moment in care am inteles imediat care era motivul agitatiei… Tocmai se lansase Quake 2, un joc care se indeparta din punct de vedere spiritual / atmosferic de primul joc din serie, dar care aducea altceva, absolut superb, mai precis o experienta multi-player complet noua.

O experienta multiplayer care a dat nastere mai multor generatii de gameri, care m-a atras catre primul campionat national de Quake II si care iti dadea ocazia sa adopti stilul care ti se potriveste, indiferent daca discutam de rocket launcher, hyper-blaster sau railgun. Ce vremuri! Am petrecut sute de ore in Quake II, atat in single-player, acasa, cat si in multi-player, in laborator, acesta devenind rapid shooter-ul multi-player preferat al momentului. Insa Quake II mai ascundea ceva, care nu era vizibil la prima vedere.

Astfel, in momentul in care montai un accelerator grafic in sistem, in cazul meu un Voodoo 1 de la 3DFx, scenele prindeau viata, lumina arata altfel, iar eu intelegeam pentru prima data ce inseamna placa grafica. Pentru mine, au urmat Voodoo Banshee, Riva TNT2, iar apoi lista este mult prea lunga pentru a merita sa continui. Cert este ca in acel moment existau probabil 20 de producatori de chip-uri grafice pe piata, iar 5 ani mai tarziu lucrurile aratau cu totul altfel.

Pentru ca 5 ani mai tarziu (de fapt cam 4 ani si jumatate), Nvidia faceau un pas important in industrie, achizitionand 3DFx. Iar din punctul meu de vedere, acesta a fost unul dintre cele trei momente cheie in dezvoltarea companiei, momente care aveau sa ii tranforme in ceea ce sunt astazi. Astfel, al doilea moment pivotant in istoria companiei avea sa vina nu cu mult timp dupa faimoasa achizitie, undeva prin 2006, cand Nvidia anuntau CUDA, deschizand portile procesarii paralele masive pe GPU si reinventand practic locul nucleului grafic in ecosistemul IT.

Iar al treilea moment cred ca il cunoastem cu totii, in fond au trecut doar 6 ani de atunci. Ma refer la faimoasa lansare a seriei RTX in cadrul Gamescom 2018, unde Nvidia introduceau pentru prima oara nucleele Tensor si RT, deschizand calea, ca sa il citez pe colegul meu Matei, catre “procese de inteligenta artificiala sau raytracing”. Si nu cred ca gresesc daca spun ca aceasta a fost una dintre cele mai aprig dezbatute lansari de placi grafice, performanta in rasterizare, posibilitatile de implementare pentru raytracing in timp real si utilizare a inteligentei artificiale polarizand categoric fanii.