Mentalul, umanul si maneta

 
Tastaturi, mousi si headset-uri am tot testat in ultima perioada. Piata de gaming se afla intr-o continua crestere, din ce in ce mai multi producatori isi doresc o felie din aceasta piata, prin urmare am avut parte de surprize placute in acest domeniu pentru aproape toate palierele de pret, competitia fiind din ce in ce mai acerba. Cu toate acestea, cu mult inainte sa existe macar conceptul de “mouse de gaming” sau “tastatura de gaming”, in preistoria jocurilor video, au existat periferice de gaming pur sange…periferice care nu aveau nevoie de sufixul “de gaming” pentru a fi clar pentru toata lumea despre ce este vorba. Pentru ca… pentru asta erau facute. Acesta era unicul lor scop.

Ma refer in principal la joystick-uri, o categorie care candva s-a bucurat de un succes enorm, dar care pare astazi o relicva a unor vremuri de mult apuse. Desigur, sunt mai multi factori care au conditionat acest lucru si probabil cel mai important este factorul uman. Vedeti voi… cu mult inainte ca piata “de gaming” sa fie un subiect discutat la cel mai inalt nivel in orice birou care are cat de cat legatura cu subiectul hardware, jocurile pe PC ofereau mecanici de joc incredibil de complexe, chiar daca aspectul grafic era unul rudimentar.

Si daca astazi MOBA-urile, MMORPG-urile si FPS-urile fac legea, in preistoria despre care va povesteam lumea era dominata de titluri de tipul side scroller, adventure, puzzle si … simulatoare. Gamingul s-a nascut aproape concomitent cu calculatorul, primele jocuri aparand imediat dupa ce masinaria inteligenta a parasit sfera militara. Si in momentul in care puterea de calcul atinsese noi culmi (286, grafica VGA) si-au facut aparitia simulatoarele “realiste”, o intreaga categorie de pasionati avand ocazia de a-si manifesta pasiunea intr-un nou mod.

Desigur, modelismul este un domeniu fascinant si multi pasionati de tehnica militara au construit cel putin un avion din clasicele kit-uri A-Model. Dar una este sa construiesti un avion sau o nava si alta este sa experimentezi macar o fractiune din ceea ce simte un pilot cand se afla in cockpit. Din acest motiv, simulatoarele s-au bucurat de o popularitate uriasa in anii 80-90, pasionatii consumand cu voluptate orice titlu care le oferea ocazia sa piloteze un Messerschmitt Bf-109, un F16 sau, de ce nu, faimosul Fokker Dr.I, de preferinta in versiunea rosie.
 

 

Si daca Flight Simulator, lansat pe Apple II in 1979 si devenit ulterior Microsoft Flight Simulator, oferea o experienta in care creativitatea jucatorului lucra din plin pentru a completa pixelii afisati de display-ul rudimentar, odata cu trecerea la grafica VGA aveai pur si simplu impresia ca esti acolo. Exagerez, desigur, dar diferenta intre titlurile anilor 80 si titlurile anilor 90 este uriasa din punct de vedere vizual.

Prima mea intalnire cu un astfel de titlu s-a numit B-17 Flying Fortress si ma refer aici la versiunea lansata in 1992, nu la mult mai avansatul din punct de vedere grafic Mighty 8. Primul soc a urmat aproape imediat, deoarece simulatorul, care era livrat pe o discheta, nu prea putea fi “jucat” fara un manual care sa iti explice care sunt comenzile pentru decolare, survolare, bombardament s.a.m.d. Si cum… oroare… pe vremea aceea internetul nu exista, mi-am petrecut o zi intreaga incercand sa decolez. Fun times…
 

 

Ulterior mi-am facut mana in TFX si Aces of the Pacific, in cockpit-ul unui F22 Raptor sau al unui Hellcat, in titluri publicate de MicroProse sau Sierra. Si daca simulatoarele realiste au devenit prea… realiste la un anumit moment, fiind necesare ore de studiu si acomodare pentru a stapani bestiile inaripate, un alt publisher a intuit potentialul segmentului arcade, lansand titluri care se apropiau mai mult de un joc decat de un simulator per se. Ma refer aici la Novalogic, cu ale lor F-22 Lightning II, F-16 Multirole Fighter, MiG-29 Fulcrum si nu in ultimul rand Comanche… seria pe care am devorat-o pur si simplu ani la rand. Nu stiu voi la ce va ganditi cand auziti “Shangri-La”, dar eu unul ma gandesc la valea superba peste care pilotam RAH-66-ul in Comanche 3, scuipand Hellfire-uri si Stinger-uri in toate directiile.

Ce au in comun toate aceste titluri? Ei bine, se jucau mai bine cu un joystick, decat cu mouse-ul si tastatura. Si pe masura ce simulatoarele, fie ele realiste sau arcade, au capatat avant, producatori precum Thrustmaster sau Saitek s-au implicat in acest fenoment, lansand joystick-uri din ce in ce mai performante, realiste si… costisitoare. Si pot sa spun ca a existat o perioada in care concurenta pe aceasta piata era acerba, deoarece nu doar simulatoarele de zbor beneficiau de pe urma unui joystick.

X-Wing, Tie Fighter, Descent si nu in ultimul rand… Freelancer. Suna cunoscut? Desigur, nu toate au suportat de la bun inceput joystick-ul, dar cu ajutorul utilitarelor puse la dispozitie de catre producatori sau cu ajutorul comunitatii, acest aspect a fost rezolvat in timp. Si parca te invarti altfel dupa “rogues” in Freelancer cand stai cu mana pe maneta, nu pe mouse…

Totusi, timpul a trecut, iar piata simulatoarelor de zbor sau a luptelor spatiale a scazut in continuu, concomitent cu cererea pentru joystick-uri. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, alte generatii veneau din spate, generatii care nu au crescut asambland machete si care nu impartasesc neaparat fascinatia pentru masinile de zbor sau pentru lupta spatiala. Alte jocuri au captat imaginatia tinerilor, alte titluri au devenit fenomene si chiar si acum daca ma intreaba cineva care este ultimul simulator pe care i-l recomand as raspunde tot IL-2 Sturmovik, desi primul titlu din serie s-a lansat cu 16 ani in urma.

Desigur, pentru cei cu adevarat pasionat a continuat sa existe o nisa, Battle of Stalingrad sau Battle of Moscow fiind doar cele mai recente titluri din seria IL-2 Sturmovik lansate in 2014, respectiv 2016. Fiind totusi titluri realiste, dedicate pasionatilor, nu putem discuta despre mainstream. Lucrurile se schimba insa daca aducem in discutie Elite: Dangerous, sau Star Citizen, jocuri in care un joystick este net superior unui mouse, sau chiar si jocuri free-2-play ca WarThunder sau World of Warplanes.

Prin urmare, chiar daca discutam despre un segment de nisa, exista in continuare titluri care se joaca mai bine cu un joystick si oameni care le joaca. Si daca in segmentul de varf lucrurile sunt destul de clare, combo-uri HOTAS ca Thrustmaster Warthog sau Saitek Pro Flight X55 Rhino facand legea, cei care sunt curiosi sa incerce astfel de jocuri cu un joystick nu vor cheltui cu siguranta peste 1500 RON pentru un astfel de set-up, iar batranul THRUSTMASTER T.16000M are deja o varsta venerabila. Prin urmare, haideti sa vedem cum se comporta un model relativ nou si accesibil.