NEXT LAB501 DIABLO III Beta Key Giveaway
Asa cum bine stiti, anul acesta am dat o fuga pe la GDC 2012, si daca tot eram prin zona si ne-am jucat Diablo 3, ne-am gandit ca poate vreti si voi sa experimentati Diablo 3 inainte de lansare. Acestea fiind zise, am vorbit cu cei de la Blizzard, si bineinteles, pentru cititorii NEXT LAB501 acestia au fost de acord sa ne ofere mai multe beta key-uri pentru cea mai noua creeatie a lor.
Prin urmare, pentru a intra in posesia celor 3 conturi beta de Diablo III pe care le oferim pe site, tot ce trebuie sa faceti este sa ne impartasiti in cateva fraze experienta voastra cu universul Diablo. Cum v-ati apucat de jucat, ce amintiri haioase aveti cu Diablo I sau II, cate ore din viata v-au mancat aceste jocuri, s.a.m.d.
Aceste scurte povesti vor trebui postate sub forma de comentarii la acest articol, incepand de astazi si pana Marti, 13 Martie ora 12:00. Fiecare participant va putea sa isi vada comentariul, insa acesta nu va fi public, deci nu va putea fi vazut de ceilalti participanti. Comentariile vor fi facute publice pe 13 Martie, dupa ora 12:00. Dupa incheierea concursului vom organiza o tragere la sorti pentru a desemna cei 3 castigatori. Succes!!!
IMPORTANT UPDATE!!!
Because we have both romanian and english submissions, this announcement will be in english.
So, seeing that you guys are truly fans of the series, Blizzard kindly gave us more keys for you, so in this competition we will be offering not 3 but 9 DIABLO III BETA Keys. Yup, that’s right, NEXT LAB501 is giving you 9 Diablo III Beta keys. So you’d better sign up soon…
Ah, I almost forgot… Maybe you are curious how Diablo III looks like. Well, here are some screens from the real thing…
FINAL UPDATE – 13.03.2012
Concursul s-a incheiat, in scurt timp vom anunta castigatorii
The contest is over, we will announce the winners in a couple of hours
Comentarii
My best memories from the Diablo series was that unfergettable sensation when i killed diablo for the first time in D2, keep in mind this was before i got internet so i was extra proud when soloing it. But oh boy i was sad when i figured out that all my power in normal felt like beeing lvl 1 again when i got to Nightmare :D
Ehee, cand zic diablo zic si primul meu pc. Prima mea legatura cu diablo, mai precis diablo II a fost pe un pentium 2 la 233 mhz si 16 mb ram. si pe vremea aia era cel mai performant pc din grupul meu. Timp, mi-a mancat nici nu mai stiu cat, cine mai sta sa numere. Dupa ce am terminat prima data jocul, cu barbarul, am vrut sa vad cum e si cu restu si uite aici a inceput nebunia. Iar peste toate astea, da-i fuga la sala de jocuri cu gasca si colectioneaza urechi :))
Sunculita era un Barbar. Se nascuse in lumea lui Diablo II si era condus prin lumea pericolelor de Bogzilla. Pentru ca Sunculita se credea mai dur decat oricine, a jucat pe hardcore. Nopti intregi pierdue, mousi rupti si butoane zburate, Sunculita ramanea in viata, era greu de doborat. Supravietuise lui Mefisto, Duriel ii daduse dureri de cap, Andariel era doar o mica piedica in fata lui.
Si iata-l pe Sunculita ajuns in fata lui Diablo. Lupta incepuse, totul era intens, Bogzilla cu nervii impinsi la maximul era atent la viata, dadea tot damage-ul posibil si incerca aiba un avantaj in fata lui Diablo. Toata atentia era acordata monitorulului.
Dintr-o data un troll salbatic sare de pe canapeaua din spate si stinge monitorul!!! Bogzilla isi pierde concentrarea si aude cum sunculita urla a infrangere! Nuuuuuuuuuu! Sunculita murise.
Trollul din spate spuse intr-o voce cinica ironica: AHahahah! Sunculita s-a prajit! AHahahahahahahahHAH!
Si de atunci Bogzilla nu l-a iertat pe trollul de varsu!
Anul 1997. Primisem de ziua mea o revista franceza de jocuri, care avea un CD cu demo-ul Diablo 1. Acasa neavand computer, singurul loc unde ma puteam juca era la laboratorul de la scoala, dar si aici cu o problema. Singurul sistem care putea rula Diablo era cel al profesorului, si cu bunavointa ei in timpul orelor ma jucam. In ziua in care trebuiau sa se inmaneze premiile am profitat de laboratorul gol si am inceput sa ne jucam … si ne-am jucat pana cand am hotarat sa luam o gura de aer dar surpriza. Laboratorul era inchis(fiind vreo 8 seara). Neavand telefoane mobile, am tot tipat pana cand ne-a auzit directorul si a deschis usa. Slava Domnului :). Demo-ul m-a impresionat foarte mult. Inainte avusesem contact cu jocurile DOS. DIABLO era altceva.CD ul acela continea primul stagiu, cel cu biserica si puteai sa te invarti , sa cauti … nu erai limitat ca la celelalte jocuri. Gaseai una, alta, mai o sabie, mai un cutit, o armura. Demo-ul il terminai relativ repede, dar era o chestie deosebita la el: de fiecare data cand te jucai , erau altfel puse itemurile, doar harta era aceeasi.
Hmmm.. sunt foarte multe lucruri pe care as putea sa le spun despre universul Diablo si ce a insemnat pentru mine si copilaria mea. Cand am jucat prima data Diablo 1 aveam 12 ani si deja ma puteam considera “veteran” in materie de jocuri (am avut placerea, norocul si bucuria sa detin atat un NES cat si un SNES, iar jocuri precum Mario, Probotector (Contra), TMNT, Secret of Mana, Legend of Zelda, Double Dragon sau Street Fighter imi trecusera prin maini si le jucasem din scoarta in scoarta).
Tin minte ca eram acasa si ma jucam Final Doom (doream foarte mult sa il termin) cand m-a sunat un prieten (pe fix desigur.. in vremurile alea nu stiam ce inseamna telefonie mobila – feisbuc – sau alte lucruri de genul asta) si mi-a spus sa vin pana la el sa imi arate un joc foarte interesant. Desigur nu mi-a trebuit foarte mult timp sa fiu imbracat si gata de plecare iar in urmatoarele 10 minute am fost prezent la el in fata usii. Nu mare mi-a fost mirarea atunci cand am vazut minunatia (asa am considerat-o atunci si pot spune si acum cu mana pe inima ca am aceleasi sentimente si acum) de corb care manca din lesul unui soldat mort (cand a inghit ochiul acela am ramas uimit). Dupa filmuletul de intro (in caz ca cineva nu si-a dat seama despre ce am vorbit cu acel corb) mi-a aratat care este ideea jocului in mare si mi-a zis sa imi fac un caracter. Am ales Warrior-ul (intotdeauna mi-au placut clasele de genul warrior) si am pornit in lunga mea calatorie din universul Diablo. Am fost pur si simplu fermecat de imersivitatea pe care jocul o creea si cat de mult de apropiai de propriul caracter (nu era temnita in care nu intram cu putina frica sa nu cumva sa mor). Au urmat foarte multe ore de joc pana l-am omorat in sfarsit pe Diablo si pot spune ca a fost o experienta care nu s-a mai repetat (pana a aparut Diablo 2 desigur).
Ei bine cand am facut intr-un final rost de Diablo 2 pot spune cu mana pe inima ca m-am simtit ca un copil in fata lui Mos Craciun cu inima plina de bucurie, lacrimi in ochi si un neastampar foarte mare sa instalez si sa joc aceasta capodopera a genului hack’n slash. Am astepat cuminte instalarea (pe vremea aia dura destul de mult sa instalezi un joc de pe CD), am dat dublu click pe celebra iconita rosie si deja imi simteam inima cum bate din ce in ce mai tare. Nu cred ca va pot reda in cuvinte ce am simtit cand am vazut filmuletul de intro al jocului, este foarte greu de descris asa ceva.. iar noi gamerii mai batrani stim aceste lucruri (din pacate jocurile noi nu mai au aceast feeling.. totul se face doar pentru bani). Nu cred ca trebuie sa va ganditi mult ce clasa am ales (desigur Barbar) am selectat enter game si calatoria vietii si copilariei mele a inceput.. au urmat zeci de ore, nervi, mousi stricati si foarte multe ore de chiul de la scoala desigur (nu pot uita niciodata cum m-am simtit cand l-am omorat prima data pe Duriel – deoarece pe vremea aia nu existau tutoriale si alte lucruri de genul asa ca trebuia fiecare sa se straduiasca si sa isi faca propria strategie) ca apoi sa ajung in celebru Kurast unde m-am dat de ceasul mortii cu acei pitici de-a dreptul enervanti. Prima data cand l-am omorat pe Diablo, am avut nevoie de aproximativ o ora si cred ca zeci de town portaluri insa si cand am reusit sa il omor.. a fost un sentiment pe care nu cred ca l-am mai simtit demult in jocuri.
A urmat desigur si Lord of Destruction, cu al sau Areat Summit (cred ca in momentul acela mi s-a parut cea mai frumoasa scena dintr-un joc – daca mai caut prin arhivele vechi sigur mai am si acum screen shoturi facute acolo) unde mergeam de fiecare data sa ma linistesc savurand privelistea inghetata si calma de la celebrul munte.
Imi cer scuze pentru mica mea povestioara si sper ca nu voi plictisii pe nimeni, insa pot spune despre Diablo ca mi-a deschis foarte mult apetitul pentru astfel de jocuri, ba chiar m-a facut sa imi doresc sa lucrez si in domeniul acesta – industria de gaming (lucru care l-am si realizat si le voi multumii celor de la Blizzard toata viata ca mi-au creat aceasta dorinta si mi-au oferit aceste amintiri de neuitat).
Despre Diablo 3 va pot spune ca il astept cu sufletul la gura si cu mari emotii, dar si putin scepticism deoarece jocurile din ziua de astazi nu mai sunt ce erau odata.. insa increderea mea in Blizzard este momentan fara limite asa ca sunt sigur ca va iesi o alta capodopera ce va domnii peste genul Hack’n Slash multi ani de acum incolo.
In speranta ca voi avea onoarea sa primesc un key pentru beta-ul Diablo 3 va salut cu tot respectul pe cei din “garda veche” de gameri, ma inclin in fata voastra si va doresc toate cele bune, iar pentru cei noi va doresc sa aveti parte si voi de lucrurile care pe noi.. astia mai batrani ne-au ajutat sa trecem peste unele din problemel copilariei (heh.. ca sunt si multe probleme la varsta aia).
Cu mult respect Eugen!
Diablo si Diablo 2, doua jocuri care miau acaparat orice minut liber inca din scoala generala. Desi in prima instanta m’au captivat prin a’mi oferi ocazia de a distruge, niciodata nu a devenit plictisitor. Mai tarziu, am descoperit ca exista si o poveste extraordinara in spatele acestui spatiu de ventilare a nervilor, poveste pe care am redescoperito de nenumarate ori din foarte multe perspective, si care de fiecare data a oferit ceva nou. Blizzard .. va iubesc .. dar miscati’va si voi mai cu talent pentru Diablo 3.
N-am prins Diablo 1 si cand aparuse 2 oricum eram mic, nici net nu aveam pe atunci, dar tin minte ca ma luau transpiratiile cand il jucam, mi-era frica de partea neagra care trebuie s-o descoperi, ca stiam ca la orice pas dadeam de monstrii… deh eram mic :P abia astept sa joc Diablo 3 si mai mult ca sigur ca o sa-l si cumpar, chit ca joc Beta chit ca nu :D
Defapt si de drept, nu mai stiu cand m-am apucat de Diablo, intr-o zi, un vecin mi-a spus “Hey, hai sa-ti arat un joc misto.” si sa aduc cateva cd-uri in cazul in care il vroiam si eu. Nu a luat prea mult sa ma convinga, a trebuit sa ma lase singur sa ma joc cam jumatate de ora si nu mai puteam de nerabdare sa ajung acasa si sa-l joc. In rest nu mai tin minte prea multe, stiu ca e unul dintre cele mai misto jocuri ale copilariei mele, care de la varsta de 8-9 ani, cati aveam la inceput, am continuat sa-l joc pe perioade lungi toata scoala generala si chiar si acuma la liceu, acuma am mai “avansat” un pic si il duc cu mine peste tot pe stick-ul meu de 8gb si nu conteaza cat de vechi si neperformant e calculatorul, in 5 minute eu pot sa ma simt la fel de bine ca acasa alaturi de Diablo.
I remember getting stuck in Baal’s Throne Room after a friend and I died trying to kill the Minions of Destruction and Lister the Tormenter. We refused to abandon our corpses that were surrounded by monsters that one-hit us. This, of course, was before I knew you could just leave a game after you died and your corpse and gear would appear beside you when you joined another game.
N-am cum sa uit, era toamna lui 1998. Un prieten avea imaginea CD-ului original, undeva in provincie, dar nu ne pricepeam sa-l jucam, mai ales ca avea un mouse jalnic.
L-am luat in acel week-end si am venit cu el la camin, in Regie. Nimeni nu auzise de Diablo, asa ca l-am lasat pentru luni, dupa ce veneam de la facultate.
Zis si facut, pe la 14.30 colegul meu a inceput sa-l instaleze, usor vexat ca pierdea timp pretios la Heroes 3.L-am convins ca e misto si am inceput sa exploram: cum se lupta, cu cine, inventory,etc. Dupa vreo ora aveam prima batalie grea-The Butcher- noroc ca stiam de functia save/quicksave. Am trecut pe rand la lupta: colegul meu, eu si doi prieteni care venisera de curiozitate. Seara era deja coada la usa sa se vada lupta si fimuletele si venaeau cu cate o bere.
Aveam grija sa ne mentinem in forma si luam pauza de cate o tigara, insa nu ne-am lasat pana nu l-am terminat. Tot gameplay-ul nostru s-a terminat a doua zi , dimineata, cam pe la 9, cand colegii nostri plecau la cursuri noi am tras pe dreapta sa ne odihnim…
Diablo… Diablo inseamna 5 ani din viata mea. 5 ani de mancat in fata monitorului (daca mai mancam), 5 ani de viasat itemurile cu statsurile dorite, 5 ani de hack 5 ani de slash, 5 ani de numai itemuri fresh!!! Daca alti copii s-au jucat cu gasca de la bloc sau cu prietenii la tara, copilaria mea a insemnat Diablo. Si sunt mandru de asta!!!! Sa inceapa spectacolul odata ca nu mai putem astepta!!!
Diablo..ani intregi petrecuti jucand, 3 caractere de lvl 99 in LOD (Amazon, Barbarian si Druid), nopti pierdute acasa sau in LAN, schimburi cu altii, rugaminti, amenintari, promisiuni, toata gama de trairi, mausi aruncati de perete cand nemernicul de Mephisto oferea aceleasi manusi nefolositoare si la al 64-lea run…seria Diablo: the best. Probabil nu voi castiga, dar macar aceste key-uri sa ajunga la 3 oameni la fel de fani ai jocului. Props to NEXT Lab 501 :)
oky doky..nu prea o sa imi ajunga cateva fraze,dar sa zicem ca incerc sa fac un rezumat :D joc diablo de pe la vreo 14 ani(adica de 10 ani) si practic a facut trecerea de la quake la rpg-uri.sincera sa fiu,chiar n-are rost sa ma gandesc cate ore am jucat,pentru ca e imposibil..am terminat cu toate clasele pe normal,nightmare si hell(cu diverse build-uri la fiecare clasa) ^__^ inca ma mai joc din cand in cand si acum.nici nu trebuie sa spun ca in timp ce gagiii se jucau “counter in retea” in timpul laboratorului de info,eu bagam level in draci la Diablo :)) si nu asa oricum,manareli cu deep freezu’,sa fiu sigura ca nu ma lasa diriga fara save-uri. un alt motiv pentru care astept sa joc Diablo 3-u’ e pentru ca cineva apropiat mie era fan inrait si el,dar din pacate n-o sa mai apuce sa joace niciodata. pentru el o sa fie primul meu char Diablo 3 – barbarian cu build pe whirlwind (Nemesis,daca nu-l ia altcineva inainte).mult succes si celorlalti,si hai mai repede cu releasu’ Blizzard-ule ^_^
Cea mai frumoasa experienta legata de Diablo am avut-o undeva dupa lansarea Lord of Destruction, cand i-am cumparat fratelui meu mai mic (avea vreo 14 ani atunci) jocul original. Imi aduc aminte ca stateam nopti intregi si ne jucam impreuna. Este o amintire frumoasa, mai ales ca el e plecat de peste 3 ani in Canada si nu ne-am mai vazut deloc in tot timpul asta.
Ah, anii frumosi cand credeam ca Diablo (un joc nou din era pentium-urilor, despre care toata lumea vorbea insa nu am apucat sa-l vad inca) era oaresce joc cu curse de masini (in genul Lotus, dar asta cu Lamborghini “Diablo” in primul plan, ca doar asa mi se parea “lojic”)…cat m-am rugat eu de “guru”ul nostru care in mod magic facea rost de jocuri noi chiar daca nimeni nu avea conexiune internet acasa si jucatul la internet cafeuri avea inca un pret prohibitiv. Cate nopti pierdute pe urma in lumina monitorului CRT de 14” urmarind sa descopar doar inca un nivel la ora 4 dimineata si pe urma sa ma duc la somn cu ochii rosii si holbati…uluirea de a vedea ca iesirea din nivel era de negasit, placerea de a da peste o armura rara pentru prima data (chiar daca nu o puteam folosi inca pentru mult timp inainte)… Ce amintiri dom’le…
Great. Hope i win that one. No success by half year tho :<
Diablo is a series that won its place in my heart during the Diablo 2 days. Back then I had just turned 17, and my father was working as an I.T. guy, so he was always bringing home parts for me to frankenstein together. This was a practice that went on for most of my childhood, so that by the launch of the game we had a network of 9 computers.
Needless to say, we skipped past battlenet and instead we started a group of 8 people who’d come by every night at 10pm starting and all played hardcore mode together. We breezed through normal mode with all players in tact–but come nightmare mode things got hairy. The lesser hardcore players began to make poor decisions one by one, causing casualties (and obviously followed by loud obscenities). By the time we made it to the Hell, we were down to our final 4: A Sorcerer, amazon, paladin, and necromancer. Here we managed to keep as a tight knit group until we reached Mephesto. It was here that everything fell apart…
For some reason, upon entering this final battle, the game lag skipped for all of us… by the time the skip was over we had all fallen. The amount of anger in the room was crazy; the screams of vulgarity were defeaning. So we did the only thing we could do… Started the entire process over. We did this for a few years, and never once did we actually make it all the way through.
Over the years we’ve grown apart–some of us moved to different cities, some of us got married, and others just quit playing video games. Even so, we still once to twice a week play hardcore mode via tcp/ip in attempt to finally take down hell difficulty in hardcore.
Nu am jucat Diablo, dar am jucat Diablo II si imi amintesc cu placere de el, desi mi-a creat numai neplaceri.
Se facea ca febra Diablo II m-a cuprins fix in clasa a XII-a, inainte bacalaureat si admiterea la facultate. Din fericire (sau nu), parintii erau destul de ocupati, iar eu invatam in fata calculatorului, cu tastatura bagata sub monitor si ceva muzica “relaxanta” in fundal.
Dar dracu’ rula in spatele ferestrei de explorer maximizata. Dracu’ II mai precis (mai tarziu cu add-on-ul Lord of Destruction, evident). Mi-a distrus doi mousi, o tastatura si nervii. Cand parintii plecau la servici, tastatura inlocuia cartea in fata mea si cartea inlocuia tastatura sub monitor si da-i miliarde de clickuri si blesteme si sfinti si dumnezei si (evident) draci se incrucisau de mama focului, pe fundal de Nine Inch Nails si Static X, de ma mir si-acum cum ducea bietul Pentium III cu 64MB si Riva TNT bietul joc + Winamp timp de ore-ntregi, intru mantuirea sufletelor celor 121350315107 de monstri si porci spinosi spintecati.
La liceu evident se constituise grupul in care la tigara se discuta despre avantajele barbarului asupra sorceress si despre cum druidul este “meh” si amazoana este “rulz”.
Battle.net? Da, era, dar nu era net decat prin X-net, scuzata fie-mi aliteratia, ca imi aduc aminte si acum cum citeam si invatam comentarii la romana pentru bac in timp ce il doboram a miliarda oara pe Baal. Si pvp nu prea am apucat atunci, iar vremurile s-au dus.
Si bacul tot l-am luat, si la facultate tot am intrat, ambele cu brio. Si amintirile de pre vremea cand, incaltat cu opinci de piele si inarmat cu un toiag am infruntat hoardele de cosmar ale iadului au ramas undeva, pastrate cu drag, alaturi de discutiile cu oameni pe care in timp am ajuns sa-i numesc prieteni de care la inceput nu ne-a legat decat o pasiune -> Diablo II.
Iar acum, a treia reincarnare se apropie. Si ma uit pe masa si vad o tastatura care va indura grave torturi si un mouse care ar fi bine sa isi justifice cele 8 milioane de clickuri garantate de producator. Pentru ca, la dracu’, vor fi date de cateva ori pe-atat.
My experience with Diablo. It was a cold night in a small village in The Netherlands. Christmas was long past and the warm and merry sights of tables laden with food were already forgotten. Not a lot of people were on the road, except for a small boy on his bicycle struggling against the ice cold wind. Once in a while the boy slowed down and reached his cold-numbed hand in the plastic bag hanging from the handle bars. Is it still there? Just to be sure he stopped on the side of the road and had another look inside the bag. A fire red box with the letters DIABLO made him feel warm inside, despite the snow that was starting to come down like the flaking skin of a corpse. “No matter, when I get home I will not come outside for many days”, the boy thought. And so it was. The first Diablo game almost gave me frostbite but gave me many,many days of monster slaying joy.
I’ve been a Diablo fan ever since the very first Diablo game. I was still a kid when I played Diablo. It was pretty scary for me but the gameplay was addictive. Soon Diablo II came and I got it immediate and got VERY addicted to the game.
Not long after Diablo II: Lord of Destruction came and it improved the gameplay significantly. Playing on Battle.net was really fun meeting all kinds of players around the world. Doing MF runs for loots then funding for a PvP character.
Diablo III will be the killer game for me as I’m a hardcore PvP fan on Diablo. With the new game structure there’s alot more variance for PvP build. I’ll sure take my time to explore this fantastic game and convert more friends into Diablo players!
Nu sunt foarte familizrizat cu jocurile Diablo 3 insa de curand am inceput sa joc Diablo 2 si pot spune ca acest joc m-a fermecat prin diversitatea s-a.
Primul meu contact cu seria Diablo a fost la 6 ani cand am avut ocazia sa il joc
la o ruda.Fiind foarte mic atunci nu am stiut cum se numeste jocul dar se pare ca timpul avea sa imi rezolve acest mister.De atunci am luat Diablo I si II si am inceput sa joc.Nu stiu de ce dar cele 2 semne de joc cu “binele” si “raul” sunt cele mai interesante din joc pentru mine.
O zi buna si sper sa am ocazia sa joc si Diablo 3.
http://www.youtube.com/watch?v=gs6FSlXgWoA
“Stay a while and listen”…
Probabil ca as putea scrie chiar o carte despre experientele mele cu seria Diablo si despre orele, zilele, saptamanile, lunile petrecute in universul acestui joc… pot spune fara nicio retinere ca acest joc a avut un aport fata de crearea anumitor laturi ale personalitatii mele… nu am asteptat niciun joc cu mai multa nerabdare precum am asteptat Diablo II dar nu se compara nici pe departe cu felul in care astept Diablo III… Cum m’am apucat eu de Diablo?… nu erau foarte multe titluri atractive pe vremea aia iar un joc ce avea peste 200MB era sigur ceva destul de OK, dar, logic, pentru un rocker, suna prea bine un joc despre “dracu” :) … a fost primul joc care m’a fascinat total, a fost ice breaker-ul pentru stilul RPG dar nu a mai aparut niciodata un joc care pentru mine sa aiba un impact atat de mare si care sa ma atraga atat de mult… nu aveam computer acasa si trebuia sa merg la un prieten din bloc unde sa ma pot juca, norocul meu era ca imi era (si inca imi mai este) prieten foarte bun si ma puteam juca chiar si cand nu era nimeni acasa lasandu’ma in universul meu… dupa ce peste ceva vreme am reusit sa’mi iau si eu computer pentru a ma putea juca Diablo din confortul propriei locuinte fara a sta pe capul nimanui cu orele… de atunci s-a dezlantuit intr-adevar IADUL :) … ore in sir, zile in sir in care nu ma interesa nimic altceva decat sa hackui la monstrii si sa ajung la urmatorul Level Up sa devin din ce in ce mai puternic, cautand boss-ul fiecarui nivel stiind ca voi primi mai multe puncte de experienta si cu siguranta ceva item’uri speciale… imi aduca aminte de primul boss, The Butcher care iesea din incaparea lui plina de sange spunand: “Ah, fresh meat!” si pe care ajunsesem sa il ucid cu o singura lovitura dupa ce personajul meu crescuse :) … devenisem un locuitor al Tristram-ului cu acte in regula, petreceam mai mult timp pe “ulitele” din Tristram decat pe strazile Bucurestiului, avantajul lui Diablo I fata de II era ca iti puteai lasa orice aruncat pe jos prin oras, salvai, iar cand intrai inapoi in joc totul era la locul lui -(langa fantana unde’si facea batranul Cain veacul-singurul personaj care a fost prezent in absolut toate versiunile jocului, despre care necromancerul spunea “Cain seems to have great wisdom regarding the supernatural. I hope I never live to be that wise…”- tineam scrolluri, langa casa vrajitoarei Adria, sub un copac tineam inele, amulete, staff-uri si alte echipamente pe care le imbracam cand aveam nevoie de puncte in plus de abilitate magica pentru a putea citi carti ce imi cresteau nivelurile la vraji si care cereau magie din ce in ce mai mare cu cresterea fiecarui nivel, langa fierarul Griswold stateau armele “de backup”, in jurul hanului lui Ogden erau gramezile de bani – nu puteai lasa pe jos bani decat in gramezi de maxim 5000 de gold…iar problema mea eterna la Diablo(toate versiunile) a fost ca nu am lasat NICIODATA NIMIC pe jos, tot ce pica din chest-uri sau de la monstrii era luat, reparat, identificat si apoi vandut, ABSOLUT TOTUL!)- lucru ce nu putea fi realizat in Diablo II unde daca lasai ceva pe jos si nu in stash si paraseai jocul, era pierdut pe vecie… si de multe ori stash-ul nu era destul de mare, chiar daca ajunsesem sa folosesc si “Horadric Cube” pe post de loc de stocare care ocupa 4 casute de inventory dar avea 12 lacasuri in el :)
Cateva “recorduri” personale referitoare la Diablo:
– Diablo I, Diablo: Hellfire, Diablo II, Diablo II: Lord of Destruction sunt singurele jocuri pe care le-am cumparat in dublu exemplar, cate unul pentru jucat iar cate unul care inca si acum se afla sigilat – pentru colectie!
– La Diablo I am terminat cu hoata (Rogue) jocul de 17 ori – butonul de Level Up ramasese aprins in coltul ecranului deoarece toate atributele erau la maxim – iar cel putin la Diablo I, era extraordiar ca de fiecare data cand incepeai jocul din nou, toate hartile aratau altfel ideea randarii diferite a hartilor la fiecare joc a fost exceptionala, era ca si cum mergeai pe taramuri noi…
– Recordul absolut pentru un joc pe care l-am jucat vre-o data fara intrerupere a fost la aparitia Diablo II cand m-am jucat peste 30 de ore fara oprire (exceptand nevoile fiziologice :) ) – am mancat, am baut cu mouse-ul in mana… dar NU am dormit! :)
– Pe “vremea” lui Diablo II am intarziat cel mai mult la o intalnire cu prietena mea … trebuia sa ne vedem la ora 16:00… eu ca de obicei m’am pus sa ma joc Diablo pe la 8:00… am jucat… am jucat… m’am uitat la ceas, era ora 12:00…”Eh! mai am timp!”… m-am mai jucat… si m-am jucat… si iar am jucat… si m-am uitat la ceas… era trecut de ora 20:00… pe vremea aia nu era telefonul mobil “la moda”… nu aveam masina sa ajung prea repede la intalnire… dar… ea a asteptat (noroc ca m-a asteptat acasa :) ) si mi-a tinut o teorieeee….
– Tricoul cu Diablo a fost singurul tricou cu “joc” cumparat vre-o data.
– Cand a aparut pentru prima oara pe internet teaser-ul pentru Diablo III l-am vizionat de vre-o 5 ori consecutiv fara sa clipesc… eram pur si simplu fascinat…
Ma voi opri aici pentru moment… m-au napadit amintirile si mi s-a facut un chef de jucat….
Sa fie clar! – mi’am anuntat TOTI prietenii, amicii, cunoscutii – cand am pus mana pe Diablo III… ORICE s-ar intampla… o saptamana nu fac altceva! … apoi mai vedem ce se mai intampla…
Diablo a avut dreptate cand mi-a spus… “Not even death can save you from me…”
Diablo 2 a fost primul joc Hack’n Slash pe care l-am jucat, m-am indragostit rapid iar numarul orelor petrecute jucandu-l au depasit cu mult orice alt joc jucat pana in ziua de azi.
Eu eram prea mic sa joc Diablo 2 cand a aparut insa am jucat mai tarziu si mi-a placut foarte mult. La inceput l-am jucat doar la internet cafe-uri cu prietenii dupa care l-am primit cadou de ziua mea. Am aplicat pentru beta de la aparitia lui in battlenet dar in zadar…
in contul de battlenet am StarCraft 2 si Starcraft 1
Am inceput sa joc Diablo de prin 2002. Nu aveam calculator acasa, eram tanar si mergeam la sfarsitul fiecarei saptamani la o sala de jocuri din orasul meu. Nu mergea pe bnet, era piratat asa ca jucam in single player. stateam la rand si asteptam ca sa intru pe calculatorul pe care aveam caracterul salvat. doar vreo 5 calculatoare aveau diablo, din ~25 si eram vreo 10 insi care jucam. luam long day si bagam farm mare. problema era ca erau unii care ne syergeau caracterele. si-o luam de la capat. mereu. mereu deveneam mai bun, stiam ce aveam de facut. dar totusi niciodata n-am apucat sa trec de actul 2 nightmare, eu as fi trecut pana la urma, dar mereu “disparea” caracterul. sala avea un program care ne lasa doar sa deschdiem jocurile, nu aveam acces la windows explorer. intr-un tarziu, un coleg de acolo a gasit o modalitate de a salva caracterele. un site care trecea usor de securitatea programului de la sala si ne permitea sa salvam caracterele oriunde pe hdd. era bine, ca in ultimul timp stergerile de caractere se accelerasera, cu vreo 2 saptamani inainte am fost cu un prieten intr-un long night, am jucat diablo, am facut noi fiecare cam lvl 20+, dimineata am plecat acasa sa ne culcam. revin eu pe la 2 dupa-amiaza la sala, prietenul meu era acolo. injura in continuu, ii stersesera caracterul.
so….acum puteam salva caracterul, daca il stergea cineva, il copiam din nou in fisierul cu diablo si jucam mai departe. si instalasera diablo2 si pe mai multe calculatoare. atunci au inceput sa stearga jocuriel cu totul, ramanea doar shortcut-ul de pe desktop. totusi vorbind cu baiatul care repara calculatoarele acolo, ne-a dat parola de retea si copiam salvarea caracterului pe orice alt calculator care avea diablo. si la scurt timp dupa asta, au inchis sala. ff life.
tot raul spre bine, am inceput sa mergem la o alta sala, in centul orasului, departe de noi, dar unde mergea si battle.net. in plus, era si in drumul spre liceu, ca intre timp trecusem a 9a si ma abateam din cand in cand de la scoala, sau plecam mai devreme sau pur si simplu dupa ce terminam cursuriel ma opream si pe la sala, macar o juma’ de ora, pt un trade, un mf, un baal run, ceva.
cea mai placuta amintire legata de diablo o am de la prima sala la care ma duceam, este vorba despre reactia unui om de vreo 30 ani pe vremea aia, care juca cs si diablo, ne intreba ce trebuie sa faca pt ca nu stia deloc engleza.
eram intro dimineata, jucam linistiti, prietenul imi arata ce bine dadea la inceput necro pe summoning, eram vreo 4 insi de jucam dioblo in sala. prietenul care juca cu necro avea vreo 3 skeletoni normali, vreo 3 skeletoni magi, golem, mercenar. omorase tot din zona si statea de vorba cu mine si vine omul asta de ~30 ani, vede armata de undeads din jurul prietenului, se panicheaza rau si incepe:
(versiunea scrisa nu poate reprezenta nici pe departe reactia live a omului, dar noi eram pe jos de ras)
“Ba! uita-te! ba! fa ceva! ba! dau aia in tine ba! te omoara ba! baaa! baaaaaaa!!!! (ultimele ba-uri asemanandu-se cu cele din clipul asta: http://www.youtube.com/watch?v=3evsmZc1WcU&feature=player_embedded)
dupa vreun minut de ras, si dupa ce venisera si ceiallti din celelalte camere (ca sala era formata din 2 apartamente de 4 camere, cu ziduri daramate, avand camere in care se aflau cate 5-6 calculatoare), prietenul care juca cu necro ii spune calm: “stai calm ca-s ai mei”, rasul izbugnind din nou in sala, din cauza calmului prietenului cu necromancerul
Pe Diablo am stricat cele mai multe mouse-uri: vreo 3. :)
Nici un alt joc nu mi-a stricat nici macar un mouse.
My first contact with the Diablo world was when I was but a kid. I remember receiving the game and playing for 2-3 days all the time. After 2-3 days, I went with my parents on a holiday at the seaside – which was my biggest thrill back then, before Diablo. But somehow Diablo changed that! In fact, I liked that game so much that I didn’t want to go on holiday anymore, but stay and play the game.
But of course we went anyway. After two weeks we returned and I blitzed the game in a few days. It was one of the hallmark games of my childhood. Then Diablo 2 came, which was really cool, but still nowhere near D1.
And now I’ve been expecting D3 since its initial announcement back in 2008. Still waiting :)
Diablo 3 – Game or Experience?
So, what is it?
With the evolution of gaming industry our hard drives carry a lot of weight of games that entertain us for a few days and get thrown into darkest corners of our rooms/memories. But, what are games really supposed to be?
I share the opinion that games are a form of modern art, and, as such, they can be commercialized and most likely become a part of a group stated above, and produced with little founds but lots of love. Ofcourse, the ideal situation is the balance of the two. Diablo seems to be very close to it. In fact, most of the Blizzard games break the boundaries of the regular game frames and choose to become an experience. That’s right, they at a wide spectre of emotions to create a unique gaming experience. You will most certanly know what I’m talking about if you ever felt inpatient about waking up tommorow so you can finish a certain quest, learn a new story, or you learned something new about someones culture through connecting with other players around the world. That is something really unique that has to be treated as the main quality of a game. Graphics can be up to date for some time, but experiences and memories stick with us through our whole lives.
All of this make this game an experience, that should be treated with great respect, especially today. Try to find these jewels and hold on to them since trends pass, but quality sticks.
Houd1n1
Ah… Diablo!
A fost primul joc de hack&slash pe care l-am jucat, pana la el trecusem prin RPG-uri gen Baldur’s Gate, Icewind Dale etc. si a fost dragoste la prima vedere. Evident, nopți nedormite, zile de scoala scurtate pt. a ajunge mai repede acasă si a mă juca… Pure adiction!
Diablo 2, respectiv LOD a fost primul joc pe care am convins-o pe cea care acum imi e soție sa îl joace – si i-a plăcut atât de mult încât acum așteaptă alături de mine cu sufletul la gura, lansarea Diablo 3. Gaming rig-ul e pregătit, doar sa fie reiese-uit mai repede ;-)
Despre Diablo 2 îmi aduc aminte cu drag si remuscari timpul petrecut la farm-ar de armuri si weapons – in acel moment părea imperios necesar, azi mă uit in urma cu amuzament dar fara regrete, deoarece I had fun every single moment.
Abea astept ca aventura sa continue… Mult succes tuturor participantilor la concurs! Either way, ne vedem cu toții in varianta finala ;-)
Salut,
Vreau sa va felicit fiindca o sa faceti 9 oameni foarte fericiti !
Universul Diablo… Ce vremuri… Primul meu caracter de care imi aduc aminte cu placere a fost Necromancerul, Paladinul a trebuit sa-i fac re-spec. Cow level, prima data am murit inainte sa inteleg ce se intampla acolo! Si tetris cu gemele :))
Acum dupa 10 ani, Diablo3, mi-am propus sa imi iau zi libera de la munca ca sa ma joc din prima zi :D.
Cand am aflat de Diablo 2 Lod era cam prin perioada cand chiuleam de la ore ca sa joc Need for Speed II SE si Quake 2 cu colegii la sala , nu eram obisnuit cu
RPG-uri hack and slash dar ideea de a porni de la zero cu un personaj mi s-a parut foarte cool.
Mai tin minte si acum ce senzatie iti dadea atunci cand dadeam peste monstri in intuneric si imi vine sa rad acuma cand imi aduc aminte cat m-a alergat andariel
prin toata camera si in acelasi timp incercam sa nu mor din cauza otravii :)) am rezistat pana cand s-au terminat potiunile si pe urma m-a rupt pe genunchi.
Cand mi-a aparut personajul in oras fara iteme pe el am zis cu voce tare de ciuda : Cum ajung in fatza lu aia acuma cand nu mai am nimic pe mine ?
Atunci chiar m-am enervat si am zis ca asasina nu depinde de o pereche de cizme ca sa fie ultimate killer (aveam assassin pe traps) m-am dus repede la Akara si am cumparat un invenar plin de potiuni de mana si viatza si cand am vazut antidote potion am avut o revelatie , m-am lovit cu palma peste frunte zicand uite frate unde erau si eu muream de parca era hobby.
joc versiunea beta de acum 4 luni si vreau sa spun ca merita de incercat pentru a ne face o imagine despre joc ; insa asteptam cu nerabdare sa aflam data oficiala de lansare a jocului.
Diablo … un nume care te duce cu gandul la un zambet malefic si la o multime de rautati.
Diablo … Am dat de el prima data in caminele din Observator. O revelatie pentru acele vremuri. Gameplay repetitiv insa acaparator. In retea era un bairam adevarat. A urmat expansion-ul Hellfire si deja ne miscam mai repede, aveam nivele noi, un challenge in plus pentru studentii ahtiati de joace si macel virtual cu vraji si topoare.
A urmat Diablo 2. Prima impresie, recunosc nu a fost foarte placuta insa dupa ce am inceput sa-l joc m-am legat de el. Iar reteaua si expansionul au completat un joc definitoriu pentru genul action-RPG.
Pasiunea pentru Diablo s-a pastrat, dupa atatia ani continui sa ma joc, acum acompaniat de fetita mea de 6 ani. Iar mutrita ei cand vede gramezile de gold si ma intreaba daca le poate culege ea e nepretuita.
Diablo 3 sper ca aduce acel suflu proaspat si totusi vechi pe care toti fanii Blizzard il asteapta.
I sense a soul in search for answers :)
When i was playing Diablo 2 with my friends, we are quite low level. went to attack a higher level monster, they ran leaving me to get raped.
I´m fun of Diablo universe since 98´when I played first time D1. I was 14 and I felt a lot all the dark, gloomy and scary atmosphere.
My most memorable memory from D1 is, when I have met Butcher for first time. I was playing as warrior and the 1. time he killed me immediately.. Next time I opened his door and I was running in room where iron bars were. I closed the door behind me and I was shooting on him 10 minutes with bow through the iron bars before he died:D
I´m D2 player until nowodays. I just love the game and D2 is the only game I play. My most memorable memory from D2 is when I found Stone of Jordan. It was droped by Summoner in normal:D So I never can´t forgot this thing, because I´m not using bots and this SoJ was the onlyone which I found in 12 years of D2 playing.
I have spend thousands of hours through the years with Diablo games and I can´t wait to spend more with D3. It will be game of my life and a really can´t wait to try it.
intr mine si seria Diablo e un “love story” vechi de 15 ani.
imi amintesc cu nostalgie cum jucam diablo 1 cu un prieten, unul esponsabil cu miscarile caracterului si celalt cu potiunile.de aici anumite momente mai delicate, pentru ca in camera ii erau si parintii iar in febra jocului mai scapam cate o injuratura mai colorata,mai ales cand nu apasa suficient de rapid “1” pentru health potion:)
diablo 2 l-am prinw in timpul facultatii , imi amintesc sesiuni prelungite la internet cafe care m-au facut sa repet aproape anul 4^^
despre diablo 3..cred ca e inutil sa preceizez ca il astept cu nerabdare.sper sa ne vedem cu totii in joc cat de curand
Prima data cand m-am apucat de diablo 2 a fost prin clasa a 8-a la sala de calculatoare. Imi cheltuiam ultimul banut sa ma joc sa-mi leveluiesc paladinul, iar cand mi-am cumparat propriul calculator am fost cel mai fericit. Parca vad cum m-am dus la sala de calculatoare cu o discheta floppy sa-mi iau salvarea cu paladinul. Diablo 2 mi-a oferit o experienta de neuitat, si abia astept sa ma joc Diablo 3 dupa atatia ani de asteptare.
Va multumesc pentru giveaway si mult noroc cu site-ul.
Diablo 2 a fost primul meu joc original, si acum am cutia cu cd’urile si toate pliantele pe care le-am primit. M-am jucat nenumarate ore. Diablo 3 e cel mai tare, abia astept sa ma joc Wizard. Bafta tuturor
Când ma gândesc la Diablo primul lucru ce imi vine îmi minte sunt cuvintele lui Marius din intro de la partea a doua.
“Why did I follow him…? I don’t know. Why do things happen as they do in dreams? All I know is that, when he beckoned… I had to follow him. From that moment, we traveled together, East. Always… into the East.”
Si acum mi se pare printre cele mai reușite cinematici dintr-un joc. Si pentru asta a trebui sa il urmez. Si de atunci calatorim impreuna. East. Always… into the East.
I’ve been waiting for the game a long time. When they announced soon they will tell i got so excited that my friends laughed at me because im excited about the “soon”. I play diablo so much that when my boss asked me to bring him some files over. I replied “Inventory Full”. hahaha
va roooog f mult dati-mi si mie un beta key sunt disperat dupa diablo. 3ani am pierdut prin internet cafe-uri sa joc d2 si d2exp si de cand am vazut ca au inceput lucru la d3 aproape zilnic intru pe forum sa vad un release date si nimic am cautat beta key pe f multe situri si nimic am incercat si tot felu de emulatoare dar nu merg nu mai prea stiu ce sa fac.
va multumesc anticipat si va doresc multa sanatate
I’am à french reader so:
diablo 3 c’est la suite d’une longue saga qui à commencée dans la noiceure et le feu.
Remise au gout du jour en 2012 nous pourrons poursuivre notre aventure entre rêves et cauchemars.
thanks for your site
pentru inceput , mi se pare de laudat ce faceti si vreau sa va felicit ! primul meu contact cu diablo l-am avut prin 2000 , atunci cand pierdeam noptile pe play station 1 . apoi diablo 2 a fost o continuare mult asteptata si mai ales demna de serie…de cand cu toate concursurile astea cu beta-ul,tot incerc sa fac rost de un key dar mi se pare aproape imposibil asa ca sper sa ma aleg cu unul la voi . vreau sa precizez ca la data lansarii , doresc sa-l achizitionez ! succes
Hi.
I’ve seen other giveaways where statistically i had a bigger chance to get one. Seeing people begging for a key for a chance to “play the dh” or to “test the game in order to find out if i should buy it or not” was disgusting. So i’m really happy for this contest.
Getting to the point. 10 years ago i was an internet cafe administrator and my friend played for free (i did too ofc). Both of us had to repeat the first year of a technical university. We were playing quake3 all day and d2 all night. I can recall the strange feeling i had meeting my neighbors by going opposite ways in the morning to their jobs/schools. We made quite some money out of selling enigma armors and ITHs to barbarians. And some shaormas out of SoJs. So anyway there was this 40 year old guy hovering around the cafe for years who decided to pay us about the salary i have now for a good HC barb. He told us he wanted to get back to someone. Said and done. Some weeks passed and one sunday morning we got sold him this 88 barb named “Cookie” along with great gear for a shit load of money. Overexcited, he played for almost 24h. The sad part about it (i still feel guilty about it) is that when the homeless kid which we sent to buy us food return with this guy’s order trips over a wire and interrupts his connection while in cow level. Minutes of absolute silence while he was looking straight into the CRT, then a couple of real men tears. He stood up, got to me, paid for his computer and left for work. Never seen him since. His deeds were remembered by the homeless who just got himself a nice free breakfast and now, when this memory popped out for me as the strongest memory i have about diablo.
See you in the sanctuary,
Ruggedized
How to win this beta key?
Salutari.
Sper ca nu m-a lasat memoria, dar sigur a fost in generala cand am descoperit Diablo II dar nu m-a cucerit imediat (cred ca eram prea mic sa-mi dau seama cum functioneaza runewords, crafting etc. Dupa 10 ani de la ultima intalnire cu D2 m-am documentat cum se joaca in adevaratul sens acest joc, pur si simplu l-am adorat si nu m-am mai oprit din joc de atunci si abia astept D3.
Cel mai furmos stagiu a fost acel Cow Level.
Sper ca v-a placut, ar fi frumos sa primesc key, daca nu asta-i viata :D succes si celorlalti
Nu o sa va spun ca sunt un mare fan Diablo, ca am farmat ore intregi Mefisto/Baal pe Hell. Pentru ca nu sunt.
Am “gasit” Diablo destul de tarziu, cu ajutorul unui coleg de clasa si mi s-a parut interesant, desi eram confuz rau. Cubul magic mi se parea foarte tare, desi nu pricepeam foarte bine cum functioneaza.
Cel mai misto mi s-a parut Cow level, in special modul cum se ajungea acolo, cu Wirt’s leg.
Diablo 3… Diablo 3 o sa il joc dintr-o alta perspectiva. Nu mai sunt pustiulica ala care stia doar shootere, pe vremea cand Diablo 1 si 2 erau populare. Au “trecut” peste mine RPG-uri grele (seria Gothic as mentiona-o). Poate suna stupid, dar o sa il joc ca pe un MMO.
Chiar daca o sa intru sau nu in beta, prin acest concurs sau pe alte cai, tot o sa cumpar Diablo 3. Merita!
Fac parte din generatia “clasica” a jucatorilor care si-au inceput experienta pe computere 386. Sunt printre acele persoane care s-au jucat la inceput pe monitoare alb-negru, fara sunet, pe niste sisteme care la ora actuala sunt mai slabe decat un telefon mobil.
In intreaga mea experienta am trait si am explorat ani de zile diverse universuri, povesti, concepte, fantezii si lumi virtuale cat mai fidele realitatii. In cei 17 ani de gaming, desi m-am bucurat sincer de fiecare joc pe care l-am terminat, pot spune ca m-au marcat foarte putine titluri. Nu orice joc e bine facut, nu orice joc e unic, nu orice joc e special.
Diablo este insa unul dintre acele jocuri care ramane cu tine ani de zile, in mintea ta, in amintirea ta. Il redescoperi in clonele altor producatori, cand vezi ca alte jocuri incearca sa recreeze (desori fara succes) acelasi feeling in universurile lor. Esti un personaj solitar, intr-un mediu intunecat, gotic, inconjurat de monstri care mai de care mai rai si mai greu de doborat. Cand am jucat prima data Diablo 1, aproape ca nu m-am dezlipit de computer. Ce FRICA imi era sa umblu pe coridoarele acelea pline de sange, intr-o muzica deliranta strapunsa de tipetele agonizante ale monstrilor! Cat ma bucuram cand gaseam o arma cu care ma descurcam mai bine si reuaseam sa-mi fac drum printre legiunile de demoni! Ce impact aveau asupra mea acei Black/Blood/Dark Knights, al caror strigat din clipa mortii mi-l pot aminti oricand, la orice ora, chiar trezit din somn in toiul noptii!
Am devorat Diablo 1.
Intre timp, jucand Warcraft 1 si 2, apoi Stacraft BW, am descoperit ca Blizzard nu a facut numai un singur joc excelent, ci stilul lor era unic, ca toate jocurile lor aveau o structura comuna, bazata pe o poveste fantastic redata si insotita de o imersiune totala in jocul respectiv. Blizzard a tinut cont mereu de faptul ca un joc trebuie sa fie simplu, cu o interfata accesibila, intuitiva, inchegat cu o poveste care sa nu te lase sa-l abandonezi.
Pana in anul 2001, credeam ca nimic nu se compara cu jocurile de la Blizzard. Cand a aparut Diablo 2, mi-am confirmat acest lucru jucand nu mai putin de 5 ANI, constant, jocul lor. Aproape in fiecare zi eram acolo, in locul care ulterior a devenit Sanctuary. Am jucat singur, cu prietenii, mi-am invatat vreo 3 iubite sa-l joace si sa se bucure de el. Am descoperit fiecare element din joc, am jucat cu fiecare caracter pana la nivelul 95+, cu unele chiar in mod repetat, pentru ca patchurile aduceau schimbari in sistemul de skilluri si eram curios cum as putea sa-l omor pe Diablo & Co in alt mod cu acelasi personaj.
In 2008, cand Diablo 3 a fost anuntat, am vibrat. De atunci se fac aproape 4 ani, astept cuminte o data de lansare si urmaresc tot felul de informatii pe net, care acum sunt destul de greu de digerat fara sa am jocul in fata, efectiv. Sunt un jucator matur, am trecut prin toate RPG-urile, Hack & Slash-urile si MMO-urile posibile. Cu toate astea, universul Diablo ramane special, pentru ca el nu este doar o poveste, nu este doar click-ait pe monstri, nu este doar colectare de itemuri. Diablo nu poate fi luat altfel decat ca o imersiune in noi insine, ca o participare la lupta cu raul si cu ambitia personala. Diablo este depasirea limitelor, a rabdarii, este gestionarea tensiunii (daca nu ma credeti, va veti convinge jucand hardcore pe INFERNO in D3), este exploatarea unor situatii in care tactica si reflexele sunt elementele cheie. Seria Diablo este o capodopera si ea merita TRAITA chiar si de jucatorii mai tineri, care si-au inceput experienta doar cu jocurile recente.
Alaturi de francize SF/Fantasy ca Star Wars, Superman, Terminator, Aliens, Half Life, universul Diablo trebuie sa ramana in topul oricarui om care tinde sa evadeze din cotidian si care vrea sa exploreze intr-un mod dinamic o lume fascinanta, provocatoare, socanta, interactiva… impresionanta.
Chiar si acum cand scriu aceste randuri, ma gandesc cu drag, zambind, ca in doar cateva luni voi incepe o noua aventura in acest univers, cu siguranta la fel de intensa ca precedentele. Diablo si stilul unic al celor de la Blizzard fac parte din viata mea. Nu exista jocuri perfecte, dar in mod cert Diablo 3 se va apropia foarte mult de acest titlu.
Cu respect pentru fratii de suferinta care abia asteapta si ei sa ajunga pe Inferno, nu pot incheia decat cu un citat din joc care descrie perfect experienta de joc din universul Diablo:
“Proceed, hero, into the Terror’s lair…”
Salut, mi-as dori foarte mult acest beta key,deoarece diablo II am jucat cam o viata intreaga, am terminat cu absolut toate caracterele pe toate nivelele,de la cel mai usor la cel mai greu.Mi-a placut enorm de mult diablo II si sper sa nu fiu dezamagit de III.Am jucat si expansion pack-ul de la diablo II, acolo unde ai si Druidul, mi-a placut si acela foarte mult.Sunt curios cat de grele vor fi misiunile in Diablo III si abia astept sa apara oficial varianta full.
Cele mai memorabila faza a mea este in diablo 2 LoD pe hell cu un wizzard imi luam 1 hit de la niste mobi din fata la Baal.
Salutare la toti ,numele meu este Alex,cu nicku Makabrys ,Diablo a fost un din jocurile cele mai frumoase pe care le am jucat in copilarie,pe vremea aia aveam cu calculator obosit rau ,eram numa in jocuri de dos gen “lotus,prince of persia,volfied” .Intr o zi un amic imi zice ca prin piata aparuse unu care vindea cd-uri cu jocuri (piratate bineinteles),am zis sa trag o fuga sa vad ce are.Am dat de diablo 1 l am luat ,am ajus acasa l am instalat.ziceai ca am castigat la loto asa bucuros eram.Diablo 1 pe vremea aia avea si grafica fata de celalate jocuri,era un joc “dark” ,stateam cu frica in mine la fiecare colt,sau incapere in care intram.Intr o zi ma jucam si de o data , ma dadea in meniu ..nu stiam ce are ..ii tot dadeam din salvari,dar fara succes ma tot dadea la meniu principal,intr un tarziu mi am dat seama ca eu de fapt terminasem jocul .l am omorat pe diablo dar nu imi arata nici un fel de animatie cum este pe diablo original etc.,eu credeam ca e un mob nou aparut pe harta,dar de fapt era diablo :).Un joc reusit ,cat despre Diablo 2 ,pot sa scriu o carte :))).Va multumesc ptr.rabdarea care ati avut sa cititi.Am incercat pe 1000x forumuri sa fac rost de un key dar se pare ca nici o sansa m am lasat pagubas ,am zis ca asta e ultima incercare.Salutare la toti si mult noroc.
==========================================================
English Version
==========================================================
Hi guys, my name is Alex,with nickname Makabrys.Diablo was one of the most beautiful games I have played in childhood.In that time I had a crap computer,I was only in DOS games like”Lotus,Volfied,Prince of Persia”etc.One day a friend tells me that on the market appeared a guy that sells CDs with games (pirated of course), I said to draw a run to see what games they have.I was stuck with Diablo 1 in my hands,so glat at that time,like I was won the lottery.I installed the game ,when I so the graphics and the game was so “dark”.I sat with fear in every corner or room that I entered.One day I was playing and and suddenly, gave me the game menu .. did not know what just happened .. I restart theme few times and use my last autosave,but without success.After half a hour or more,I’ve realized that I actually finished the game ^^.Of course the game had no animation like the original.I was thinking it’s a new mob on the map, but in fact it was diablo:)).Diablo 1 was a successful game.As for Diablo 2 I can write a book :)).Thanks for the patience that you had read my post.I tried to get a beta key on dozens of forums but ,I guess I’m not that lucky,I said that’s the last try.Laters guys and good luck.
Hmmm……. Diablo :X, eu Diablo am inceput sa joc prin anul 2001. Auzisem de la un vecin ca are un joc foarte interesant care il tine ore bune in fata calculatorului. Intr-o zi am mers sa vad,mi-a placut pe loc…l-am rugat sa mi-l dea si mie, dupa ce l-am instalat nu ma mai puteam oprii din jucat. 10-12 ore incontinuu zilnic. Caracterele preferate sunt: Barbarian si Necromancer, cu cele 2 am terminat jocu la Normal, Nightmare, Hell. Cu celelalte am ajuns doar pana la Nightmare.
Nopti petrecute prin i-cafe-uri jucand D2 cu toti amicii mei din liceu… those were the days…
Am aruncat peste 100 de ore in d2 , need d3 like a fat kid needs cake!
I remember playing Diablo 1 enough to find a legitimate merciless bow of thunder and an obsidian ring of the zodiac. They had lower statistics than the hacked versions but I was amazed. I never told anyone because I didn’t think they would believe me.
Ce pot sa zic, Diablo I a fost primul joc pe care l-am instalat pr primul meu PC, un Pentium 166 MHz 32 MB ram si placa integrata de un MB.
Din pacate cand a aparut Diablo II aveam acelasi PC. Sa il pot juca cat de cat bine inainte sa intru in joc dezinstalam placa de sunet, asa incarcandu-se fara sunete puteam sa il joc aproximativ decent.
Orele mancate de acest joc bineinteles sunt nenumarate ca pentru orice jucator.
Am luat contact cu universul Diablo imediat ce m-am angajat. In apropiere de locuinta mea exista un net cafe si dupa ce amicii de acolo m-au convins sa renunt cateva minute la Aliens vs Predator in favoarea Diablo 2, nu m-am mai putut desparti de acest joc. Au urmat nopti pierdute jucand in retea cu prietenii, litri de cola, plecat la ora 6 dimineata de la joc, iar la 8 eram la serviciu , privind colegii cu acei ochi mici si prietenosi pe care ii are un gamer dupa o noapte de joc continuu :)).
Clasa favorita a fost barbarul, dual wield singurul cu care am terminat pe dificultatea hell si de atunci arhetipul melee dual wield este preferatul meu in orice RPG.
Diablo 2 a fost si motivul pentru care respectivul net cafe a fost inchis, deoarece vecinii nu au mai suportat galagia pe care o faceam noaptea cand se incingea sesiunea de joc si au chemat politia , iar proprietarul spatiului a reziliat contractul de inchiriere.
Ani buni mai tarziu, dupa ce mi-am luat calculator, am reluat Diablo 2, si am petrecut cateva saptamani bune jucandu-l, de data asta incercand celelalte clase, dar revenind tot la barbar in cele din urma.
Acestea fiind spuse, sper sa fiu norocosul castigator al unui cod pentru beta si va doresc toate cele bune.
I remember playing Diablo 1 when I was a little girl, and the feeling of sheer excitement when I was able to kill a boss (ie The Butcher :) It was dark, it was fun, it was quick, shortly: it was great!
It was one of the games of my childhood, and if I’m to draw the line, I’d say that Blizzard is the game company of my childhood.
A legendary game from a legendary company.
And now the legend continues. Kudos!
Diablo 1 si 2 imi amintesc de perioada de liceu/inceputul facultatii:Tin minte si acum doua zile care mi-au marcat experienta cu seria Diablo:
1.Era prin 2000, eu dadeam bacul si aveam un amic inebunit dupa joc(de fapt mai multi).Si fiind pe la inceputurile internetului de cartier la mine in oras tipul lucra la un netcafe.Si ce sa vezi, dupa prima proba la bac-romana oral-i-am facut o vizita cu un bun prieten si coleg de clasa.El era calare pe joc, noi doi neavand “contact” inca cu el pana atunci.Si cum eram intr-un net cafe (cam gol cei drept dar cu retea locala) am dat drumu la un joc D1 in 3 coop-eu am fost arcas-si ce sa vezi ne-a apucat a 2 zi dimineata pe la ora 5 sfarsitul jocului in care eu si amicul mag ii dadeam la “ficati” lui diablo iar colegul meu era cam mort si umbla prin sat sa se refaca.Faza cea mai comica era ca s-a “suparat” putin colegul ca l-am omorat fara el, asta dupa o noapte de butonat la greu, si am facut misto de el pe tema asta ceva timp.(nu mai zic ca peste 1 zi aveam oral la engleza).
A doua faza memorabila a fost cu Diablo 2 cand eram in perioada de lan-party-uri in caminul studentesc(unde se gasea si un net mai acatarii).Tot asa spontan ne-am adunat 5 amici, de acum versati intr-ale jocului -si am inceput un coop de toata frumusetea-eu jucand sorceress(clasa mea favorita in D2).Ce era cel mai comic era faptul ca desi jucam cooperativ, faceam ca toti dracii care , cum ia jewels picate de la mobi…Totul era calm si frumos pana cand se auzea in casti cate un “pinnnnnnng” si atunci sa vezi tata “frenzy mode”, cum zburau sticle goale de cola sau alte chestii prin camera, fiecare cautand dropul “pretios”,fiecare incercand sa-l “saboteze” pe celalat, dupa care reveneam iar in transa….ce era fun era faptul ca mai murea cate unul din noi lasati de izbeliste fara suport…si ne mai uram cate ceva de bine ca intre amici…
ehhh ce vremuri…
Am inceput sa joc diablo, la insistentele unor amici sa jucam pe lan, apoi chiar am prins experienta jocului. cel mai mult imi placea sa folosesc Necromancer-u, sa scot un milion de scheleti, si pur si simplu doar sa merg prin harta sa omor tot doar prin simplu fapt ca eram acolo. mai nashpa daca mah bateam cu un paladin :)
mi-a placut diablo pentru faptu ca era interactiv, il jucam cu cativa amici pe net, si era fun. tare cand incercam sa mah bat cu un paladin eu fiind necromancer, ca mi-o cam luam, si asta era partea nashpa, in rest mi-a placut sa farmez, povestea pvp-u mai tot.
Can’t even begin to calculate how many hours I spent on D2. Still probably my favorite and most played game, right up there with Counter-Strike. I reference “stay awhile and listen” pretty frequently with a friend, lol.
Salut,
Primul meu PC a fost un K6 la 200 MHz si 16 MB RAM, era awesome pe vremea aia (nu se compara cu P2 la 300 care era incredibil de scump dar oricum :P). Cand l-am luat imi mergeau toate jocurile ok si unul din favoritele mele a fost Diablo 1. Din pacate nu am facut upgrade la PC multa vreme si nu mai facea fata la ultimele aparitii.
Cum asta se intampla acum multa vreme cand diponibilitatea jocurilor era mult mai limitata am ajuns in situatia sa nu prea mai am ce sa joc. Cu toate astea ma jucam ore intregi pe PC… la Diablo 1 !
Imi setam tot felul de obiective ca sa ma tina in priza. Imi aduc aminte cu placere cum tapetasem pe jos in Tristram cu gold. Erau 2 grafici ptr gold pe jos una « mica » ptr sume mici si una « mare » pentru sume mari. Vroiam sa umplu tot orasul cu cea « mare »! (manelar ce sa zic…) Din fericitre pentru mine am facut update la PC inainte sa ating obiectivul :).
Aveam un amic in perioada aia care avea si addon-ul Hellfire… nu mi-a dat domne niciodata CD sa ma joc si eu :) ! Am facut-o ani mai tarziu cand odata cu raspandirea internetului la noi am avut de unde sa il iau :).
Cu upgrade la PC a venit Diablo 2 cu seturile de armuri… doamne cat am mai vanat la ele prin joc :).
Dupa ce am jucat mult timp 2-ul am zis sa incerc si un hardcore (pentru cei care nu stiu era modul in care daca mureai, dus erai, no save no nothing, caracterul era « pa »). Zis si facut. Creat caracter druid, evident denumit « ursulache » :). Jucat ore intregi.
Cum eram relativ obsedat in perioada aia si stiam jocul am ajuns departe (si in joc si in LVL) pana sa se intample « groaznicul ». Nu imi mai aduc aminte exact ce s-a intamplat dar stiu ca m-am aruncat in batalie destul de nepregatit (cu setul de armuri incorect, fara destul pots) uitand complet ca sunt « hardcore »… « ce se poate intampla ? »… pana sa realizez greseala era prea tarziu… Ursulache a cazut, rapus de venin (daca imi aduc bine aminte)… What a dreadful day ! Am rupt un scaun si o tastatura atunci (nu va speriati erau banale amndoua, si oricum o meritau!)
Uf ca mult am scris. Gata! Salut!
Diablo 1 nu prea am avut posibilitatea sa-l joc, asa ca experienta mea cu universul Diablo a inceput cu Diablo 2. Eram prin liceu la vremea aceea si cum nu aveam un calculator acasa frecventam salile de jocuri ale orasului….vai ce vremuri. Tin minte ca lipseam de la ore ca sa ma joc Diablo……rusine Blizzard ca au facut un joc atat de obsesiv :D
Abia astept sa apara Diablo 3! Pana atunci….va astept la un Starcraft 2.
There is a lot of bad guys in Diablo world, some one out there have to take care of them ha !! well that is me. i like to mass kill my enemies. Blood will be every where. covering a lot of dead bodies.
Totul a inceput cand eram in liceu, sa fi fost clasa XIa, era iarna si am auzit pentru prima data ca a aparut un joc pe nume Diablo. Neavand PC acasa decat un jungi de 286 si un XT la 8MHz, 16KB RAM si cu hard de western digital de 20MB am dat fuga la un prieten care reusise sa ii bolunzeasca pe parinti si sa-i cumpere un P1@133, 128MB RAM, Windows 95, display de 15″ placa video VooDoo de la proaspata lansata firma 3dFX, placa de sunet Creative si asa mai departe, un monstru al zilelor acelea.
Dupa ce am instalat jocul de pe un CD piratat din piata ne-am apucat sa jucam, si am jucat pana ne-au iesit ochii din orbite, am jucat si Hellfire cand a aparut dar dupa o scurta durata ne-am plictisit si ne-am apucat de altele, Sanitarium a fost in top 10 al acelor vremuri cat si aalte hit-uri ale caror titluri imi scapa.
Avand in vedere ca de prin anii ’80 incepand cu primul Pong pe care il detin si acum (fabricat de Intel pentru Atari) am jucat majoritatea titlurilor notabile, hype-ul s-a creeat si tot anturajul astepta Diablo 2.
A sosit, au sosit intre timp si PC-urile veritabile, Geforce, primul meu P3@733 oc-at la 1GHz, latente, coolere, pasta termoconductoare… a inceput era Overclocking-ului si tot ce a adus dupa sine, forumuri, comunitati de entuziasti, watercooling…
Diablo 2 rula fara oprire, a inceput studentia, jucam cate 3-12 persoane diablo de dimineata pana seara in aceeasi casa, a aparut battle net, pvp, patch dupa patch. 2004 – au trecut 2 ani de la lansarea LoD apare primul leaked alpha la WoW – ne-am uitat toti unii la altii, am jucat pe primul Sandbox facut la vremea aia de catre Warforge (ei au crack si Warcraft 3 prima data). Studenti saraci fiind nu prea am cochetat cu ideea de a plati 13Eu/luna pentru a juca un joc, nici nu era de conceput pe atunci. Am continuat sa jucam Diablo 2 pana prin 2005 in paralel cu alte jocuri, in vacanta de vara eram la telefon cu orele jucand single player pentru ca nu aveam internet pe unde umblam si discutand despre experientele din ultimele zile. Dupa ceva vreme am ajuns sa cunoastem toate item-ele care sareau din mobi dupa aspect, nici nu mai trebuia sa le ridicam de jos :)
10 ani, zece! au trecut de cand asteptam noul Diablo. In cele din urma ne-am apucat mai toti de WoW, in 2006 eu, catre sfarsit de vanila, m-a prins rau, a fost probabil cel mai bun joc pe care l-am jucat si mi-a lasat cele mai frumoase amintiri, dar oricat m-as uita inapoi, ca si experiente de gaming si ce inseamna gaming-ul cu adevarat, pentru mine trebuie sa spun ca Diablo a jucat cel mai important rol in cariera mai bine de 20 de ani de pcgaming. De de parte cel mai preferat RPG, fie el si hack and slash, si categoric in topul meu 10 best games ever!
Mi-as dori mult sa am ocazia sa gust putin din acest beta, astept inca cu nerabdare versiunea finala, si probabil ca asta va fi unul dintre singurele jocuri pe care, cu rusine recunosc dar nu imi pare rau, il voi cumpara din magazin.
Blizzard, you made my life better.
P.S. mi-am amintit, Lords of the Realm 2 i-a spus la unul dintre jocurile care m-au prins in perioada ’96, si care mi-a adus in perspectiva si ceea ce va urma sa fie unul dintre genurile preferate de jocuri, city builders :), impreuna cu Doom, Quake, Age of Empires, Warcraft 1 si 2 pe care le devoram la lan-party-uri si computer clubs :)
Wow , I really played a lot with Diablo and Diablo II :)
Primu meu contact cu universul diablo a fost cand ma uitam la fratele meu cum joaca diablo 1 dar pe vremea aia eram prea mic sa inteleg ceva din joc dar imi placea sa ma uit. Cand a aparut diablo 2 tin minte ca am facut intrecere cu fratele meu cine il termina primu. Mi-a placut foarte mult jocul l-am terminat cu toate caracterele inclusiv expansionu.
Primul contatc cu universul Diablo a fost intr-un internet cafe obscur, undeva intr-un orasel uitat de lume din Ardeal. Eram obisnuit sa joc doar 1st person shooters (pe vremea aceea HalfLife sau Quake 2) si sporadic cate un Fifa 99. Am fost surprins sa vad alti playeri jucand ceva nou. Am fost atras de la primul contact de universul mistic, de povestea care, acum mai bine de 10 ani era mult mai vie in mintea mea. Efectiv te contopeai in joc si nu mai tineai socoteala orelor (si a banilor de la parinti primiti ca sa iti cumperi clasicul “corn” la scoala, pe care ii investeam in aceasta noua pasiune) petrecute in joc. Dezavantajul major al jucatului la i caffe insa era faptul ca personajul tau nu era de fapt al tau. Era a tuturor… si a doua zi constatai plin de frustrare ca altcineva ti-a facut misiunea sau ca eroul tau a murit intr-un dungeon, in lipsa ta. Gata!!! Trebuia sa fac ceva. Iar acel ceva a fost o perioada de aproape doi ani in care alocatia plus orice alte venituri (bani de ziua de nastere, bani de la matusa, bani de la bunica) au fost adunate intr-o cutie de tabla de after-shave STR8. A fost de departe cel mai perseverent lucru facut de mine vreodata :). Finally, aveam PC-ul meu… un AMD la 900MHz cu 512 RAM, HDD de 80GB si nVidia GeForce2 MX. Ready to play! Restul va las pe voi sa vi-l imaginati!
Alte nopti nedormite,alta distractie…
Nu stiu cum faceti , dar ma tineti mereu lipit de monitor si de pagina voastra din clipa in care am descoperit-o. Am si eu un blog, unde incerc sa scriu despre jocurile si componentele care-mi plac si pe care mi le pot permite, fiindca ghinionul (sau poate norocul) au facut sa ma nasc si sa cresc la sat. Ai mei au muncit mult sa-mi cumpere un computer, si acum multi ani am primit un IBM cu Pentium MMX. Era un second-hand, si din fericire, avea cateva jocuri instalate, printre care si Diablo. De atunci a inceput drama mamei, ca nu ma ridicam de la calculator cate o zi intreaga. Am uitat si de vacanta de iarna, am uitat de joaca pe afara, pfff, eram prea ocupat cu Archbishop Lazarus si stafful sau ultra epic. Faza-i ca si acum sunt un fan la fel de mare al jocului si inca nu am uitat cum arata Steel Veil, Griswold’s Edge sau Swift Talon.
A urmat apoi Diablo 2. Imi aduc aminte ca l-am jucat prima oara la un verisor (ca asa-i la sat) si din cauza asta mi-am cumparat computer nou. 32 mega RAM, 2GB hdd, Pentium 2 si un GeForce 2. Eram entuziasmat rau de tot! Am bagat ca eroul D2 si nu m-am oprit in ziua cand l-am instalat pana nu a fost gata pe Normal. Tremuram de fiecare data cand re-vizitam Sanctuarul si il castram pe Diablo, doar doar sa pice ceva de “aur-aur” cum le spuneam armelor legendare. In expansiune, dupa patchul 1.12, faceam de 20 de ori pe zi raid la Mephisto, fiindca avea drop legendar mereu.
Pe blog m-am cam rastit la D3, nu am fost multumit de fiecare decizie luata de Blizz, asa ca m-am inscris la acest concurs din curiozitate. Vreau sa stiu daca m-am inselat dau Diablo chiar merge mai departe pe un drum bun.
Succes tuturor, k33p c@lm and game on!
Please … Please…. Please…. My god help me please…..
I want… nono… I need a Diablo Beta key please give me T-T
de mic am fost fascinat de universul virtual. eram doar un pusti pe vremea cand a aparut diablo2. nu aveam mai mult de 11 ani si din cate imi amintesc nu aveam calculator la vremea aceea. am vazut jocul la un prieten mai mare ca mine si a 2a zi deja ma rugam de mama sa ma ia la servici sa pot sa ma joc pe calculatorul de acolo. ce vremuri. am jucat mult timp diablo2, l-am terminat de mai multe ori si mi-a placut atat de mult incat am incercat toate jocurile asemanatoare aparute ulterior in speranta ca voi gasi ceva la fel de captivant. astept cu nerabdare lansarea d3..
Dunno where to start….Me and my wife played endless hours…Good old game times.Hope to feel the same again with diablo 3
ZZZ
Diablo este singurul, chiar primul joc cumparat de mine personal. Au fost si va ramane o amintire in copilaria mea. Mi-ar placea sa traiesc iar acele amintiri, altaturi de o grafica noua si un gameplay care sper sa vina cu mici modificari fata de cele 2 experiente din titlurile vechi.
Pe vremea cand jucam Diablo 2 aveam un hard pe care incapea doar sistemul de operare si jocul, nu mai aveam decat vreo 10mb liberi, calculatorul meu fiind un Diablo dedicated machine.
Salut,
Diablo a fost unul din primele jocuri pe care le-am jucat. Mi se parea un joc greu la inceput, si in niciun caz nu era usor pentru un copil de 10-11 ani. Dupa ce m-a invatat un prieten mai mare cum se joaca corect, l-am terminat de nenumarate ori cu toate cele trei clase, iar apoi am jucat destul de mult pe battle.net, pe vremea cand incepuse sa apara si la noi internetul broadband.
Diablo II nu m-a atras atat de mult, desi l-am jucat destul, doar in single player ce-i drept. Si acum sunt de parere ca grafica si gameplay-ul jocului original au fost mult peste sequel.
Acum astept cu nerabdare partea a III-a si din ce am citit/vazut pana acum sunt sigur ca va fi o continuare demna de seria Diablo.
Cum sa incep … Totul a inceput prin 2002, eram anul II de facultate fratele meu a luat pe CD-uri (5 la numar Diablo II + LOD – mai pe urma cred) si de atunci serile mele s-au schimbat. Jucam seara, singur acasa cu sunetul dat tare pana spre dimineata, evitam sa ma duc la toaleta pentru ca singur fiind in casa imi era teama de sunetul sinistru al chitarilor din “Tristam”. Ce sa va mai spun , probabil as putea scrie pagini intregi … imi amintesc cu palcere cand ma suna un amic din alt oras si venea sa ma ia cu masina si cu tot cu PC la el sa jucam in multiplayer, imi amintesc cum ma trezeam din vis si imi aminteam ca am uitat nu stiu ce armna unica in alt sat pe jos… si multe altele, imi amintesc cum mergeam la Internet CAFE cu amicii si luam toata noaptea 3 calculatoare (avand fiecare caracterul salvat pe discheta). Ce vremuri … mi-ar placea mult sa apara Diablo III pentru ca in felul acesta imi voi revedea unii prieteni buni …
Ciprian
Diablo… unul dintre putinele jocuri care mi-au mancat tineretiile si sanatatea.
Am lucrat o vara ca sa-mi cumpar calculator sa-l joc(prietenii mei erau la plaja,eu caram cu carca, asta-i viata – unii trag si altii sapa), partea proasta e ca avea un modul de ram bushit, asa ca trebuia sa instalez windows-ul de 2 ori pe saptamana ca sa pot sa-l joc, pana sa-mi dau seama ca era de la ram (deh! eram un noob, in vremea aia trebuia sa-ti dai seama singur sau sa ashtepti 1 luna pana venea cineva sa ti-l repare, durere si chin Nene, durere si chin!).
La urmatorul am facut concurs cu fratele meu, cine-l termina primul e al mai Zmeu dintre zmei, nu a fost sa fiu eu (asta e, nu-s eu cel mai luminat din familie).
Cand a aparut Diablo II: Lord of Destruction am zis: “Gata, ma sui pe cal si ii dau bice, sa moara Chibitzy daca nu-l termin eu primul” si asa am facut si apoi am spus:” De acum incolo eu o sa va fiu Baci pana la batranete, eu Zmeul Zmeilor si tatuca lui DII:LOD!”
Cand apare D3 o sa stau iar pe apa si paine mucegaita pana-l temin, deja am pus un sac de paine in debara sa prinda culoare.
Totul a inceput cam la 1 an de la lansarea primului din serie… Aveam cam 11 ani pe atunci si nu aveam calculatorul meu. Ma jucam cat puteam pe unde puteam. Cand am avut pc-ul meu lucrurile s-au complicat si multe multe multe ore s-au dus in lumea diablo.
Eu si inca multe milioane de persoane cred ca asteptam acelasi lucru:
SA NU NE DEZAMAGEASCA URMATORUL!!!