NVIDIA RTX Spark

 

 
In curand se vor implini doi ani de cand ma aflam in publicul reunit pe Michelob Ultra Arena, pentru a asista la keynote-ul CEO-ului NVIDIA, Jensen Huang. Atunci vedeam pentru prima oara cum se prezinta arhitectura Blackwell, cum arata RTX 5090, ce pot face agentii AI si nu in ultimul rand, cum arata un superchip GB10. Un procesor Grace, alcatuit din 20 de nuclee ARM, 6144 unitati de procesare Blackwell, 128GB memorie unificata… suna cunoscut, nu-i asa?

Ei bine, inca de pe vremea in care DGX Spark era cunoscut drept Project DIGITS, a fost cat se poate de clar faptul ca un astfel de superchip poate avea mai multe aplicatii decat un mini PC pentru AI. Cu alte cuvinte, poate fi montat pe diverse platforme, poate suporta diverse sisteme de operare si poate rula o multitudine de aplicatii. Doar am vazut ce au facut Apple cu chip-urile lor pentru MacOS sau Qualcomm pentru Windows ARM.

Exista insa o diferenta enorma intre NVIDIA si companiile ante-mentionate si nu ma refer neaparat la faptul ca NVIDIA este cea mai mare companie din lume, cu o valoare care depaseste GDP-ul oricarei tari de pe pamant, cu exceptia Statelor Unite, respectiv a Chinei. Ma refer la viziunea celui care a dus NVIDIA in aceasta pozitie, respectiv la exigenta cu care a fost tratata fiecare lansare importanta NVIDIA.

De exemplu, laptop-urile bazate pe chip-uri Apple sau Qualcomm se descurca foarte bine in sarcini de creatie, dar nu prea pot fi utilizate pentru gaming in adevaratul sens al cuvantului, iar performanta AI nu este nici ea la cel mai inalt nivel. Similar, Windows ARM s-a imbunatatit constant in ultimii doi ani, dar o companie ca NVIDIA nu isi doreste ceva care doar functioneaza. Nu, aici este vorba despre putin mai mult.

Este vorba despre un intreg ecosistem, de la sistem de operare, API-uri si aplicatii, optimizat pentru ceva anume. Ce este acel ceva? Ei bine, un superchip, cu o arhitectura cunoscuta, dar de aceasta data, integrat in laptop-uri care ruleaza Windows. Ma refer, desigur, la NVIDIA RTX Spark N1X. Aceste este alcatuit din doua pastile fabricate in litografie pe 3nm in fab-urile TSMC, montate pe acelasi subtrat, care comunica intre ele cu ajutorul unei conexiuni NVLink C2C cu o latime de banda de 300GB/s per sens (600GB/s in total).

Primul chip este, desigur GPU-ul, alcatuit din 48 de SM-uri (6144 unitati de procesare Blackwell), similar cu NVIDIA GeForce RTX 5070. Discutam despre nuclee RT de a 4-a generatie, nuclee Tensor de a 5-a generatie, respectiv 24MB cache L2. Al doilea chip contine 20 de nuclee Grace, mai precis 10 nuclee ARM Cortex-X925 si 10 nuclee ARM Cortex-X725, secondate de 32MB cache L3.

Tot aici gasim interfata cu memoria, mai precis 16 canale pe 256 de biti, partea de I/O (4 x USB4 40G si o solutie MediaTek WiFi7), respectiv HDMI 2.1a si Display Port 2.0. Superchip-ul este deservit de pana la 128GB memorie LPDDR5X tactata la 9400MHz. Desigur, exista si o a doua versiune a chip-ului NVIDIA RTX Spark N1X, echipata cu 18 nuclee Grace si 5120 de unitati de procesare Blackwell, dar aceasta nu este subiectul review-ului de astazi.