Construcție, utilizare și meniu

Din punct de vedere al construcției nu am absolut nimic de reproșat camerei foto, materialele din care este realizată sunt de cea mai bună calitate. Camera stă foarte bine în mână datorită unui mic artificiu al design-ului, mai exact, în partea dreaptă carcasa este ușor bombată permițând un grip mai bun – exact ca la DSLR-uri. În afară de acest mic detaliu, față de carcasa predecesorului TZ10 nu s-au schimbat foarte multe: butonul de record a fost mutat de lângă butonul de exposure, unde era pe TZ10, pe partea superioară a carcasei, lângă butonului de on/off.

Deși la o primă vedere carcasa poate părea cam lată, iar camera nu poate fi băgată într-un buzunar de la pantaloni, trebuie să ținem cont de elementele care au fost „înghesuite” în aceasta, mai exact, senzorul de 14,1 megapixeli, obiectivul cu 16x zoom și GPS-ul integrat. Cele două imagini de mai jos oferă toate detaliile referitoare la poziția butoanelor pe partea superioară și pe spatele camerei.

Clasica rotiță de pe partea superioară a camerei, permite selecția între diferitele presetări ale camerei. Intelligent Auto este presetarea standard pentru amatori sau pentru cei care nu vor să-și piardă timpul cu diferite setări. Practic, această presetare proprietară Panasonic încearcă să adapteze capabilitățile camerei la scena care trebuie fotografiată, indiferent că aceasta este formată dintr-un peisaj (landscape scene) sau de către un obiect la mică distanță (macro). Pe lângă iA mai găsim și obișnuitele preseturi P (panic program mode – camera selectează automat timpul de expunere și deschiderea diafragmei, cu alte cuvinte este un preset Auto la care se poate personaliza White Balance-ul, ISO, Burst mode și Auto-Focus) A (aperture priority sau pe românește, timpul de expunere, poate fi configurat de către utilizator, camera stabilind apoi automat diametrul diafragmei; cu ajutorul acestei setări se obține efectul de „depth of field”) S (shutter speed, diametrul diafragmei poate fi setat de utilizator iar camera stabilește în funcție de acesta timpul de expunere necesar) și M (manual, modul în care utilizatorul setează atât timpul de expunere cât și deschiderea diafragmei). Butonul de exposure de pe partea din spate a camerei folosește la ajustarea timpului de expunere și la setarea deschiderii diafragmei, în funcție de modul folosit (A sau S). Pe lângă aceste presetări mai avem Cust, 3D, Scn, MS1 și MS2.

CUST, mai exact, Custom oferă utilizatorului posibilitatea de a seta și alege trei profile custom, mod destul de util în condițiile în care trebuie să fotografiați destul de des în condiții diferite.

Modul 3D este oarecum rudimentar însă își face treaba destul de bine. Fără un al doilea obiectiv, după efectuarea primei poze, utilizatorul trebuie să se deplaseze încet cam 10 cm de la stânga spre dreapta. În acest timp camera va trage automat 20 de cadre, după care va alege cele mai bune două imagini și le va combina pentru a obține un efect stereoscopic.

Scn, adică Scene, oferă posibilitatea utilizatorului de a alege dintre 30 de tipuri diferite de scene (portret, landscape, sport, party, pet, food, etc.) în funcție de ceea ce vreți să fotografiați. MS1 și MS2 – My Scene 1 & 2 – oferă exact aceleași opțiuni ca și modul Scene, diferența fiind că puteți seta două scene diferite, de obicei cele pe care le folosiți cel mai des.

Nu am menționat nimic despre capabilitățile de înregistrare video ale camerei. Prin apăsarea butonul de înregistrare modul de filmare va fi selectat, pentru a începe filmarea mai trebuie apăsat o dată iar pentru oprire, evident, îl veți apăsa încă o dată. Panasonic TZ-20 înregistrează 1080i, rezoluția exactă fiind de 1920×1080 pixeli sau 1280×720 la 30/25 fps-uri în format AVCHD. Există și posibilitatea de a filma în format Motion JPEG, la rezoluții de 1280×720, 640×480 sau 320×240 la 30 fps-uri. Camera poate înregistra și sunet stereo (48kHz) iar datele oferite de GPS pot fi, de asemenea, incluse în film.

Panasonic TZ-20 este ușor de folosit, chiar și pentru un novice, însă, pentru o acomodare mai rapidă la meniul și opțiunile oferite este indicată răsfoirea manualului. De exemplu, butonul Quick Menu (Q.Menu), găsit doar pe camerele Panasonic, permite accesul rapid la cele mai importante opțiuni, mai exact GPS, Burst, Color Mode (doar pentru modul iA), AF Mode, White Balance, ISO, Picture Size, Rec Quality.

Meniul este destul de simplu de folosit, chiar și pentru cineva care nu a mai folosit în trecut o cameră Panasonic. Indiferent că ne aflăm în modul de vizualizare a fotografiilor sau în cel de configurare înainte de a face o fotografie, meniul are patru iconițe mari – două dintre acestea, GPS și Setup, fiind comune ambelor moduri. Celelalte două iconițe Rec și Motion Picture sunt prezente doar când facem o fotografie, urmând ca acestea să se schimbe în Playback Mode și Playback când suntem în modul de vizualizat imaginile capturate deja.

În meniul GPS putem configura tot ce ține de acest sistem, de la zonă, oraș până la modul în care dorim ca aparatul să se conecteze la sateliți (manual sau automat). În meniul Setup găsim toate setările adiacente: a orei, volumului, luminozitatea și calibrarea LCD-ului ș.a.m.d. Aici trebuie să menționăm că nu găsim limba română printre opțiunile de alegerea a unei limbi.

După cum puteți bănui, meniul Rec conține toate setările pentru imagini iar meniul Motion Picture conține setările pentru capturile video. Majoritatea acestor opțiuni pot fi accesate mult mai simplu prin folosirea butonul Q.Menu.

În modul de vizualizare a fotografiilor, sub meniul Playback Mode găsim opțiunile de vizualizare a fotografiilor (pe rând, slideshow, filtrate în funcție de tipul acestora – doar poze, doar video-uri, doar cele 3D etc. – și în funcție de data la care au fost făcute). Meniul Playback ascunde setări ceva mai avansate cum ar fi editarea titlului imaginilor, resize, upload-ul pe Web, cropping și altele. Vreau doar să menționez faptul că upload-ul pe Web este oarecum impropriu spus deoarece camera nu se poate conecta la o rețea wireless, pur și simplu va salva poza sau pozele indicate pentru upload într-un alt folder iar la următoarea conectare la PC le veți putea lua și uploada de acolo. Pentru a face crop trebuie selectată o imagine, se apasă butonul Menu și cu rotița de zoom se determină care va fi nivelul la care se va face crop și se va salva noua imagine. Cu toate că nu strică să avem toate aceste opțiuni, editarea imaginilor pe un PC este mult mai indicată.

Ecranul tactil poate fi folositor în unele condiții, de exemplu se poate face zoom, se pot derula poze, poate fi stabilit un punct de interes înainte de realizarea unei fotografii și se poate face o poză prin simpla atingere a ecranului. Din păcate, pe mine mai mult m-a încurcat, de multe ori am făcut poze din cauză că atingeam ecranul din greșeală. Iar în privința zoom-ului, ecranul nefiind tocmai un exemplu de top al capabilităților tactile, s-a dovedit a fi mult mai greoi decât folosirea butonului destinat pentru zoom. Un alt element care reușește să conducă la confuzie este alternarea butoanelor și opțiunilor tactile pe ecran cu cele care nu pot controlate decât prin folosirea butoanelor fizice.

Pe următoare pagină veți putea vedea câteva poze și un videoclip făcute cu Panasonic TZ20.