Începând cu 2010, mai exact cu CES 2010, a început o cursă a înarmării cu device-uri capabile fie de redarea conținutului 3D, fie de producerea acestuia. Anul trecut marii producători de electronice s-au axat pe televizoare, playere și câteva camere foto și video. Abia în 2011 capabilitățiile 3D au început să fie implementate și în dispozitive mai pe gustul nostru, adică tablete și smartphone-uri. Pentru că urmează să testăm și să scriem despre câteva astfel de produse care au apărut și la noi pe piață, ne-am propus să scriem acest articol introductiv despre cele mai folosite tehnologii de producere și redare a imaginilor 3D. Astfel, pentru a înțelege mai bine cum se formează imaginile și care sunt cele mai bune tehnologii cititi în continuare.

Imaginile anaglife

Primele filme 3D foloseau ca tehnică de redare a 3D-ului imaginile anaglife. Acestea erau folosite pentru a produce un efect stereoscopic 3D, bineînțeles, atunci când erau vizualizate cu ochelari 3D. Termenul de stereoscopic se referă la orice tehnică prin care pot fi redate imagini tridimensionale sau prin care se creează iluzia de adâncime la o imagine.  Primele modele de ochelari 3D erau acei emblematici ochelari cu o lentilă roșie și una albastră, verde sau la modele mai recente, cyan. Imaginile 3D erau formate în urma suprapunerii la distanță de câțiva milimetri a două imagini identice de culoare diferită (una roșu și una cyan). Cu ajutorul ochelarilor anaglifi se creează astfel o imagine stereoscopică, percepută de către cortexul vizual ca fiind tridimensională. Ochiul acoperit de lentila roșie vede culoarea roșie din imagine ca fiind albă, iar culoarea albastră ca fiind neagră. Ochiul acoperit de lentila albastră, verde sau cyan va vedea exact invers. Părțile albe și negre din poză sunt percepute la fel de către ambii ochi prin ochelari. Astfel, creierul îmbină imaginile recepționate de la fiecare ochi și interpretează diferențele de culoare ca fiind rezultatul diferitelor distanțe (în adâncime), creându-se astfel o imagine stereoscopică normală.

Surprinzător, însă și în prezent imaginile anaglife sunt destul de populare. La un simplu search pe Google veți găsi o mulțime de imagini și de tutoriale despre cum să creați foarte simplu și rapid o astfel de imagine. Un alt mare avantaj al acestei tehnologii 3D este și costul foarte scăzut de producție a ochelarilor anaglifi. Există totuși și un neajuns al acestei tehnologii, acesta fiind în același timp și motivul pentru care această tehnică nu mai este folosită la crearea filmelor 3D moderne: culorile sunt foarte slab evidențiate, de cele mai multe ori nefiind realiste.

Cu toate acestea, tehnica suprapunerii a două imagini identice la o distanță de câțiva milimetri pentru a crea senzația de adâncime este conceptul care stă la baza fiecărei tehnologii 3D.